Monitor led LG UltraWide 34" UWQHD - un mini-review onest

După ce vechiul monitor a început să dea semne că e pe ducă (un Philips tradițional de 24 de inci, pe care îl aveam de 5 ani) am început să caut unul nou.

Ca programator m-am obișnuit să lucrez pe trei ecrane (laptop + 2 monitoare) dar am fost nevoit să fac un downgrade la două când m-am mutat de pe un Mac Mini pe un Macbook Air, care nu suportă decât un monitor extern (teoretic merg și aici două, dar e mai complicat și mai scump). Dacă tot s-a ivit ocazia unui upgrade de monitor, am decis să trec pe unul ultrawide, ca să pot înghesui într-un singur loc ce băgam înainte pe două ecrane.

M-am oprit într-un final la un LG de 35 de inchi, modelul UWQHD, la recomandarea unui coleg și convins de prețul bunicel. L-am luat de la Flanco, prin Emag, la 1289 de lei, și pe 16 aprilie l-am primit numai bine ca să îl pot monta înainte de Paște.

M-a speriat un pic cutia, care era imensă, ca de televizor, dar s-a dovedit că monitorul în sine avea dimensiuni mult mai rezonabile. A încăput perfect pe suportul de monitor pe care îl aveam deja (standard VESA 100) și s-a conectat fără probleme la laptop-ul meu Macbook, fără să observ probleme legate de claritate sau culoare.

Trebuie să menționez că standardele mele în materie de monitoare sunt destul de joase. Cum l-am luat preponderent pentru programare nu m-au interesat detalii de finețe la care poate că un gamer sau un designer ar fi fost mai atenți. Acestea fiind spuse, din punct de vedere al calității vizuale chiar nu am nimic de comentat, am fost mulțumit instant de rezultat și nu am stat să umblu prin setări.

Curbura ecranului nu e deranjantă și mi se pare că ochii se plimbă ușor dintr-un capăt sau altul. Controlul se face dintr-un buton stil joystick, aflat chiar în mijloc, în partea de jos a ecranului. Nu am stat prea mult să mă joc cu meniul dar a fost intuitiv, nu am avut nevoie să caut detalii prin manual.

Cel mai fain a fost faptul că vine cu trei porturi, unul Display port și două HDMI. L-am putut conecta la laptop prin Display port și prin HDMI la consola Playstation 5, și îmi mai rămâne disponibil un port și pentru Nintendo Switch, dacă reîncep să îl folosesc docked. Înainte foloseam un dispozitiv extern intermediar pentru a jongla printre sursele video dar acum o pot face direct din monitor, ceea ce mi s-a părut super.

Filmele se văd bine, e aproape ca și cum aș avea un televizor în cameră, dar și mai bine se văd jocurile de PS5. Singura problemă a fost că nu m-am prins cum să îl fac să suporte dimensiunea nativă de monitor, așa că am rămas cu două benzi negre pe lateral, după cum se vede în poza de mai jos.

Din ce am înțeles, îl poți face cumva să meargă dar nu am simțit nevoia. Efectul nu e deranjant și cred că mai greu mi-ar fi fost dacă se mula pe toată suprafața ecranului. În Risen 3, cel puțin, chiar am avut dificultăți la un mini-joc care afișa butoane de apăsat în toate cele patru colțuri ale ecranului și cam trebuia să mă duc cu ochii dintr-o parte într-alta.

Monitorul are teoretic un soft care îți permite să separi ecranul în două secțiuni dar nu am simțit nevoia. Am preferat să îmi aranjez singur ferestrele după nevoi și până acum mă declar foarte mulțumit, ba chiar încântat.

Evident, nu pot comenta despre fiabilitate în condițiile în care îl am doar de o săptămână, dar din cele puncte de vedere îl consider un succes. După cum spuneam, nu mă consider în măsură să îl recomand unui gamer pretențios sau unui designer cu ochi format, dar pentru alți programatori sau utilizatori casual îl recomand cu căldură.