Meta-blogging
De ceva vreme sunt boier. Duse sunt zilele în care stăteam cu stres pentru că nu știu ce să mai public, am o mică listă de 5 (cinci!) postări gata terminate, care așteaptă o zi fără inspirație sau energie, plus alte câteva începute sau în stadiul de drafts cu idei.
S-au adunat iarăși zilele de postări consecutive (nu am mai ținut evidența dar cred că am depășit de mult anul) și parcă se simte cumva. Vin ideile ceva mai frecvent, curg cuvintele mai ușor și răsare inspirația de unde nu te aștepți. Dar acum aproape că am problema inversă.
Mai că nu mă îndur să "sacrific" postările terminate. Cine știe, dacă mă îmbolnăvesc sau prind o perioadă foarte stresantă și rămân atunci fără material, risipit aiurea în zile când sufeream doar de lipsă de chef?
Ce e mai reușit (să zicem), cum ar fi aberația asta, se duce live cu prima ocazie, în încercarea de a trimite în lume scrierile peste medie, în timp la păstrare sunt materialele mai puțin speciale, lucruri poate interesante pentru mine dar care nu cred că ar interesa alte persoane. Postări precum saga pufuleților, cap și coadă, pe care oricât de haioase aș încerca să le fac, nu m-aș duce să le fac reclamă. Așa că rămân acolo, la păstrare, pentru zile negre.
Cealaltă problemă e că în curând o să "sărbătoresc" 6 ani de alergare și tot stau cu stres. Dacă uit să public pe blog fix în ziua respectivă, ca în anii precedenți? Probleme de om cu blog, ce pot să zic?
Nu e nici cel mai mare efort de pe lume, nici cea mai mare realizare, dar când tragi linie parcă ieși pe plus.
