Meșteșugărești

Am fost azi la un prieten să îl ajut să își facă o cușcă ceva mai mare pentru porcușorul său de Guineea.

Băiatul era destul de gospodar. Avea bormașina, fierăstrău, șurubelniță electrică și o grămadă de alte scule bune la casa genului de om pe care îl înjură vecinii când nu pot să doarmă.

Fără ironie, el e un tip destul de priceput, cu un tată meșter de la care a învățat multe șmecherii. La rândul meu sunt o persoană calculată și care știe să bată un cui fără să își dea cu ciocanul în degete.

Cu toate acestea am tăiat trei bucăți diferite de placaj pentru că lama fierăstrăului pendular se tot strâmba. Dacă în mod normal a treia încercare e cea reușită, în cazul nostru a fost cea mai strâmbă dintre toate.

După prima tentativă eșuată de tăiat i-am spus în glumă că tot ce mai lipsește este ca el să își dea o gaură în masă iar eu să mă întorc acasă cu vânătăi. Din fericire, m-am întors întreg, dar am avut parțial dreptate pentru că atunci când am dat găurile pentru holșuruburi una dintre ele a ajuns și în masă.

Am reușit însă să ducem totul la capăt și să montăm plăcile într-o structură chiar solidă... care a ajuns pe balcon, urmând a fi terminată peste un interval de timp nedeterminat.

L-am ajutat apoi să monteze o cușcă mai mare, numai bună pentru noul său animăluț, o dihoriță. Totul a mers strună, mai puțin ușa de sus care se prindea pe jumătate forțat.

Eu sunt un tip bine clădit de aproape 85 de kilograme. El e un tip chiar mai solid, de vreo 95. Și cu toate acestea am ajuns să împingem asudând de o ușița de metal, forțându-i cârligele să intre pe gratii. Cred că dacă eram mai pișpirii o prindeam cu bandă izolatoare și cu asta-basta. Aștept acum să mă anunțe că a reușit să o împingă dihorul și să evadeze...

Per total a fost o experiență distractivă și manly, în care nu a avut de suferit decât o masă (bine, și covorul care s-a umplut de rumeguș, dar nu se pune la socoteală). Nimănui nu i-a căzut ciocanul în cap (în mod uimitor, amândoi suntem pățiți) și nimic nu a luat foc.