La vânătoare de subiecte

Când se apropie miezul nopții iar blogul nu are material, e timpul să pleci la vânătoare de subiecte.

Subiectele, nesuferitele, se ascund de tine cu o teamă de moarte, de parcă cine știe ce le-ai face. Sigur, vor ajunge tot un soi de trofeu, și vor fi expuse în văzul lumii, dar nu e ca și cum le-ai decapita. Rămân întregi, întinse doar pe hârtie. Nici măcăr nu le mănânci...

Deși nu e o vânătoare la fel de primejdioasă cum e cea de lei sau tigri, să zicem, este mult mai dificilă și mult mai aleatoare. Seamănă mai mult cu săpatul după aur din punct de vedere al rezultatelor. Degeaba ești iscusit dacă nu ai și un dram de noroc.

Se ascund prin toate cotloanele imaginabile și inimaginabile și nu știi niciodată ce vei găsi. Uneori e ca în natură, cele mai bătrâne, mai bolnave și mai slabe se sacrifică pentru restul turmei și se lasă prinse. Privești cu jind la cele grase și suculente, care se îndepărtează fugind de tine și te mulțumești cu aceleași idei generice.

Alteori ai noroc. Pui mâna pe o idee bună, adormită în vizuină, sau o dobori de la depărtare cu măiestria unui țintaș împlinit.

Orice ai face, important e să nu te duci la piață și să cumperi un subiect. Decât o idee copiată, tot mai bună una din natură, capturată de tine însuți. E mai sănătoasă și mai ecologică.