La trecere

E Piața Unirii, e seară, oră de vârf, iar pietonii au roșu la semafor.

Câțiva se așează pe margine și așteaptă cuminți culoarea verde. Alții, nerăbdători, privesc în stânga și în dreapta și o iau la fugă pe zebră, sperând că mașinile nu vor pleca încă.

Sunt și persoane nepăsătoare. Trec pe roșu ca și cum ar fi pe verde. Oricum șoferii nu pot merge cu viteză, nu?

Colac peste pupăză, doi aurolaci trec fix când pornesc și mașinile. Unul dintre ei șchioapătă și traversează lent și sictirit, trăgându-și piciorul după el. Mașinile vin, se opresc abrut și așteaptă. Nici măcar nu claxonează. Pe cine? Ce rost ar avea?

După câteva secunde se face verde. Mașinile continuă să treacă prin fața pietonilor, ca într-un joc sadic în care cel mai tupeist câștigă.

Pietonii se înfig, doar vine tramvaiul, iar mașinile se opresc într-un final.

E o zi normală pentru trecerea de la Piața Unirii. Singurul lucru atipic este că azi toate aceste lucruri se întâmplă fix sub nasul unui polițist rutier. Dar și cu poliție, și fără poliție, oricum își bagă toată lumea piciorul în regulile de circulație.

Sunt pentru alții, atât de respectat cât și de impus.