Kit-uri Gundam, un hobby de baieti mari
In 2012 am avut placerea de a merge la Japan Play Transilvania, un eveniment organizat de aceleasi persoane care se ocupa si de East-European Comic-Con.
Acolo am intalnit un tip (cu care m-am si imprietenit) care vindea, printre altele, roboti. Crescut cu Grendizer sau Macross, am fost mereu fascinat de mecha si mi-am dorit mult astfel de roboti de jucarie, dar n-a fost sa fie. Asta nu m-a oprit sa ma uit cu tentatie la robotul de pe taraba lui Kyrios / Stefan. Cand am descoperit ca acela era de fapt preasamblat si ca pot cumpara un kit (!!!) care sa imi permita sa imi construiesc singur robotul (!!!) din cateva zeci de bucatele (!!!) am facut ceea ce orice adult responsabil ar fi facut: l-am cumparat. Il puteti admira mai jos, dupa montaj.
Lasand la o parte faptul ca i se misca clestisorii din spate, are arme pe spate, se transforma si e foarte flexibil, mi-a luat cateva ore sa il asamblez.
A fost ca un puzzle, dar mult, mult, mult mai captivant iar la final nu te alegeai cu o imagine (care oricum era afisata pe hartie) ci cu robot complex. Si atunci m-a lovit microbul.
Urmatorul Gundam a fost de tip master grade, ceva mai avansat, cu mult mai multe detalii si piese. Poate fi admirat mai jos:
Scut, naveta, pistol dar si arme de rezerva... am fost foarte impresionat. Ca sa nu mai zic ca am lucrat cateva saptamani bune la el, mesterind putin in fiecare seara, inainte si/sau dupa masa, ca o modalitate foarte placuta de relaxare dupa o zi de munca.
A urmat apoi un real grade, cu si mai multe piese si arme, dar si ceva mai mare decat restul. In poza urmatoare apar toate cele trei modele, pentru comparatie.
Legat de procesul de asamblare, fiecare cutine contine mai multe folii de plastic care reprezinta componentele robotului. Sunt numerotate frumos, stil IKEA, iar un manual iti explica in ce ordine se combina si ce reprezinta fiecare.
Trebuie decupate cu grija, cu o lama ascutita, iar anumite modele au si stickere, ce pot fi lipite peste armura sau, din contra, sunt mai putin colorate si pot fi pictate manual.
Din bucatile de mai sus (cadoul de ziua mea), dupa cam sase ore de munca, a iesit minunatia de mai jos: nu e Gundam, dar e cel putin la fel de misto.
Robotii au un numar atat de mare de piese pentru ca nu sunt simple figurine. Au foarte multe incheieturi, sunt flexibili, se pot transforma si pot fi pusi sa stea in diverse pozitii, cu diverse arme.
Prietena mea e innebunita dupa figurine, de exemplu, dar mie mi se par plictisitoare. Un robot insa facut de tine, care reprezinta ore sau chiar zile de concentrare si pasiune, e parca altceva. In plus, da tare bine intr-o biblioteca cu manga-uri.
Momentan am doar 6 (tehnic vorbind 7, pentru ca unul din kit-uri continea doi roboti, cel de-al doilea fiind mai mititel) dar intentionez sa le maresc numarul la urmatorul festival de profil.
E un hobby destul de popular, cunoscut ca Gunpla in Japonia, dar care in Romania nu e inca teribil de popular, probabil datorita pretului destul de piperat: pe cel mai ieftin am dat cam 75 de lei, iar pe cel mai scump 250. Si sunt inca slabuti, existand modele care costa sute de dolari.
Singurul dezavantaj este ca te priveste lumea destul de ciudat cand afla oamenii ca ai mini-colectie de roboti "de jucarie" dar nu e ca si cum un Otaku nu ar fi obisnuit cu asta.
