Cross Game

Am terminat recent Cross Game, un anime de 50 de episoade, adaptat dupa unul dintre anime-urile marelui Mitsuru Adachi.

De cand am vazut Touch, unul dintre anime-urile mele preferate, am devenit un mare fan al acestui mangaka si mi-a placut tot ce a realizat, dar nu as fi crezut ca ar putea sa faca iarasi ceva la nivelul Touch.

Touch anime
(sursa: zerochan)

Ca in majoritatea operelor sale, anime-ul poate fi incadrat in categoria sports dar, spre deosebire de alte serii din acest gen, ce face Adachi nu se axeaza pe un sport in sine, ci pe personaje. Baseball-ul, in cazul de fata, este cumva pe plan secund cand vine vorba de poveste.

Kou Kitamura si Wakaba Tsukishima sunt suflete pereche, uniti de soarta inca de cand erau copii: locuiau in aceeasi zona, s-au nascut in aceeasi zi iar parintii lor erau prieteni. Cei doi se iubesc, spre disperarea Aobei, sora Wakabei (una din cele trei surori), care nu prea il inghite pe Kou, si care simte ca acesta fura atentia surorii sale.

Aoba este pasionata de baseball iar Wakaba il incurajeaza pe Kou sa se antreneze, pentru a reusi sa ii castige respectul. Plot twist-ul intervine atunci cand Wakaba moare intr-un accident tragic...

Farmecul Cross Game consta in modul in care prezinta viata acestora peste ani si influenta pe care Wakaba inca o are asupra lor. Sigur, este si mult baseball, iar scopul este ca echipa sa ajunga la Koshien, dar are intr-o egala masura bucati de slice of life, drama si mai ales comedie.

Adachi stie sa spuna o poveste, stie sa te faca sa iti pese de personaje si stie si sa te tina cu sufletul la gura, intriga fiind doar semi-previzibila.

E drept, grafica anime-ului este una neimpresionanta, Adachi neavand un stil foarte complex de a desena, dar nu simti ca ar avea nevoie de mai mult. La Cross Game nu te uiti pentru grafica, ci pentru personaje si poveste.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii