Împăratul orbilor

În țara oamenilor cu doi ochi chiorul o ducea destul de prost. Dar nu din cauză că era defavorizat, Doamne-ferește. Pentru majoritatea slujbelor era suficient acel singur ochi pe care îl avea. Dezavantajul său venea din altă parte...

O să o spun pe șleau, nu are rost să ne ascundem după deget când lucrurile se văd cu ochiul liber: chiorul era leneș. Nici chiar cât să aștepte posmagi muieți, dar cu siguranță suficient încât să nu pună mâna serios pe treabă. Stătea toata ziulica degeaba, tăind frunză la câini și văitându-se de cruda-i soartă de a se fi născut cu un singur ochi, dar și de la fel de cruda societate care, chipurile, îl "discrimina".

Într-o bună zi, după o altă repriză de plâns de milă, fu lovit de o idee genială: se va duce în țara orbilor! Chior-chior, dar în mijlocul lor clar va fi împărat, doar unu e mai mare decât zero. Și înarmat cu această logică beton, o porni voios la drum.

Nu va închipuiți acum că în țara orbilor era sărăcie lucie iar sărmanii nevăzători orbecăiau prin mizerie, la mila trecătorilor ocazionali. Din contră, erau un neam prosper, cu avuții de invidiat!

Având un simț tactil extrem de fin, menit să compenseze lipsa de vedere, orbii făceau niște masaje extraordinare. Auzul la fel de excepțional îi recomanda pentru industria audio și combinat cu o discreție caracteristică unuia care chiar nu trebuie să se prefacă că nu te vede, orbii își găsiseră niște nișe profitabile care le permitea să o ducă mai mult decât satisfăcător.

Și chiorul fu surprins de moderna civilizație a orbilor atunci când se găsi în rândul lor. Ohoho, își frecă el mâinile bucuros, m-am scos!. Merse apoi în centrul capitalei, încercând să obțină o audiență cu actualul rege al orbilor, să îl poată anunța că i-a sosit înlocuitorul.

Bineînțeles că n-a putut să intre în palat. Fu oprit imediat de două gărzi fioroase, înarmate nu doar cu săbii și sulițe, ci și cu instincte mistice de luptători orbi.

Chiorul a încercat să le explice situația. Fără să încerce să îi ia cu zăhărelul, i-a anunțat direct că poate vedea, că acest lucru îl recomandă să fie rege mai mult decât pe actualul conducător și că el, viitor rege benevolent, va avea grijă să nu uite purtarea lor actuală, fie ea bună... sau rea.

E greu de descris reacția gărzilor pentru că din motive tehnice, nu se poate spune că se uitau la el ca mâța în calendar. Se poate spune însă că l-au privit, pardon, simțit, ca pe un nebun.

-Dom'le, au încercat să îi explice cu frumosul, noi ne descurcăm bine-mersi și fără să putem "vedea". Nici măcar nu știm exact ce înseamna asta.

Și l-au gonit apoi de acolo, întâi cu un "hai, du-te" și culminând cu un șut paradoxal de bine țintit în fund.

Iar cum nimeni nu avea ce să facă cu el și cu abilitățile sale de "posesor de ochi" într-o societate de nevăzători, chiorul a ajuns cerșetor în țara orbilor.