Harry Potter and the Methods of Rationality - de Eliezer Yudkowsky

Deși fac parte din noianul de oameni care a citit seria Harry Potter și îi recunosc toate meritele, nu pot spune că mi-a plăcut în mod special. În acest context nu m-aș fi văzut niciodată în ipostaza de a fi tentat măcar să citesc un fanfic bazat pe acest univers, și cu atât mai puțin să îmi placă la nebunie, dar Harry Potter and the Methods of Rationality a reușit imposibilul.

Un veritabil mega-roman de peste 2000 de pagini, adică mai mult decât primele patru cărți din seria originală la un loc, face parte din genul ficțiunii raționale din care a făcut parte și Worm, o alte carte care mi-a plăcut enorm. Dar ce înseamnă asta concret și de ce ar citi cineva o poveste despre Harry Potter scrisă de un fan?

Literatura rațională construiește un univers logic, cu reguli bine-definite, iar personajele au moduri de gândire și motivații realiste. Nu există antagoniști sau protagoniști stereotipici, cu scopuri clișeice și previzibile, iar personajele se bazează în primul rând pe propria inteligență, și nu pe superputeri misterioase tipice aleșilor.

Imaginați-vă deci ce se întâmplă atunci când Eliezer Yudkowsky, un scriitor și cercetător renumit în domeniul Inteligenței Artificiale decide să rescrie povestea lui Harry Potter dintr-o altă perspectivă, și anume una realistă.

sursa imaginii: Goodreads

În Harry Potter and the Methods of Rationality Harry nu mai este un orfan melodramatic, adoptat de o familie scârboasă ce îl abuzează și îl urăște. Mătușa sa se căsătorește cu un profesor universitar ce îi oferă acestuia o educație excelentă și îi cultivă pasiunea pentru citit și pentru știință. Când primește vestea că este un vrăjitor la Hogwarts nu se prezintă tânărul aventurier din lumea lui J. K. Rowling ci un soi de Ender Wiggin care e oripilat de aparenta lipsă de logică și consistență cu regulile fizicii ale magiei și e determinat să îi afle secretele.

Deși restul universului și personajelor rămân aproximativ aceleași, povestea urmează o altă cale, palpitantă în felul ei specific. Harry se împrietenește cu Draco Malfoy și Hermione Granger, efectuează experimente științifice pentru a înțelege cum funcționează de fapt magia și plănuiește să cucerească lumea sau, așa cum preferă el să spună, să o "optimizeze".

Primele capitole pot fi destul de solicitante. Harry e o pramatie arogantă care crede că știe mai multe decât oricine iar jumătate din capitole sunt eseuri filozofice despre logică și psihologie, transpuse prin gura unui copil de 11 ani care află că magia este reală. Lucrurile se calmează însă pe parcurs, Harry se maturizează iar "aventurile" sale devin cu adevărat aventuri, chiar dacă nu se renunță la puternicul accent pus pe știință și raționament. Da, se fac referi la Salazar Slytherin, Godric Gryffindor și alți vrăjitori fictivi, dar și la Bertrand Russel sau Daniel Kahneman și biasuri cognitive, transformând-o într-o combinație inedită de aventură și psihologie.

Disponibilă gratuit pe hpmor.com, Harry Potter and the Methods of Rationality are "onoarea" de a fi prima carte pe care o citesc pe acest an și reușește deja să mă facă să cred că va fi probabil și preferata mea din lecturile pe 2018. Chiar dacă cei care au citit deja Harry Potter o vor gusta altfel și vor înțelege mai bine universul în care are loc acțiunea, poate fi citită cu succes și separat.