Greu la deal...

În fiecare dimineață de duminică, Vasile mergea la piață. Avea un căruț vechi în care încărca ouă, legume, fructe, coșuri împletite și ce mai reușea el să producă în cursul săptămânii, apoi se ducea să le vândă.

Piața nu ar fi fost departe dar o despărțea un deal de casa lui și tare greu îi mai era să îl urce trăgând căruțul după el. Așa că se apucă să facă economii, să încerce să producă mai mult, să se mai împrumute pe la prieteni și familie, până când reuși să pună deoparte o mână de galbeni.

Duminica aceea a lăsat căruțul acasă și a luat-o pe jos spre piață, avea un alt scop. După ce a căutat cu înfrigurare, a reușit într-un final să găsească o pereche de boi pe care să și-i permită cu banii pe care îi avea. Dar la buget mic, boi mici. Erau însă ai lui!

A mai trecut apoi o săptămână în care a muncit cu la fel de mult spor. Nu doar că acum putea să încarce cu vârf căruțul, având boi care să îl tragă, dar avea nevoie de bani, să returneze împrumuturile făcute.

Până la deal totul a mers bine. Boii trăgeau, Vasile stătea în vârful căruțului ca boierul, viața era viață. Ajunși la deal, în schimb...

Sărmani boi, de abia ar fi putut trage căruțul îndesat. Cu Vasile peste, sarcina devenea sisifică. S-a dat jos până la urmă, ce să facă, și s-a apucat să tragă și el alături de boi. Au ajuns, cu succes, în vârful dealului și măcar călătoria la vale care a urmat a fost mai ușoară.

-"Greu la deal cu boii mici", a oftat Vasile în timp ce cobora.

A doua duminică, aceeași poveste. Duminica următoare, la fel. Și tot așa timp de câteva luni, până când îi sări țandăra.

"Păi ce facem aici?", exclamă el țâfnos. "Până la urmă căruțul puteam să îl trag singur. De ce ce mai am boi dacă tot pe jos merg?"

Așa că în loc să se ducă la târg, puse mâna pe un cuțit și înjunghie boii. Le jupui bine blana, să o poată vinde, puse deoparte din oase pentru ciorbe și mâncăruri iar din restul de carne făcu mici, mulți mici, pe care îi savură satisfăcut la grătar.

"Asta e viața", declară satisfăcut, cu micul în gură.

Când se termină carnea, sosi iar momentul să se ducă la piață. Se înhămă la căruț, mai gol de data asta, și se apucă să îl tragă. Iar la deal... of, la deal. Trecuse ceva vreme de când Vasile urcase singur căruțul. În ultima perioadă mai mult mergea pe jos, pe lângă el, în timp ce boii îl trăgeau. Își pierduse condiția fizică iar grătarele i se depuseseră strategic în jurul burții, adăugându-i kilograme extra de cărat pe persoană fizică.

-"Greu la deal cu boii mici", a oftat iar Vasile.