Gângania și slăbătura

Dacă vreun profet ar veni vreodată să ne îmbârlige pisicile, probabil le-ar aburi că în locul unui rai mitic și cu munți de pilaf, ar avea garantat un loc în camera noastră, chiar mai presus de promisiunea unor plicuri cu mâncare nelimitate. Căci nimic nu își doresc mâțulinele decât să își facă veacul la noi în cameră.

Slăbătura nu doar că nu face excepție de la regulă, dar e atât de insistentă încât trebuie să o alergi prin toata camera pentru a putea să o dai afară. Nu cred Adam și Eva nu s-ar fi zbătut la fel de mult când au fost dați afară din Eden cum o face pisica asta. Dar nebănuite sunt căile Domnului, ca să păstram analogiile biblice.

Ultima adiție la capitolul co-locatari e o gânganie cât un pumn, care a urmărit-o acum ceva vreme pe Alex până când a luat-o în casă. Un ghemotoc slăbănog și ochi plângăcioși, dintr-o piticanie timorată s-a transformat într-un mic drăcușor.

De regulă o pisică nou nu are parte de fani când se integrează într-o comunitate nouă, dar există și excepții. Că o fi instinct matern, că or fi rude îndepărtate, nu am idee, dar cert e că Slăbătura e topită după mititică. Cum o prinde, se așează lângă ea și o spală cu tandrețe, ca o mamă iubitoare. Gângania în schimb nu știe decât un singur lucru: joacă!

Sare pe pisici, sare pe câine, sare pe noi, sare de nebună prin cameră făcându-și de lucru și nu stă locului decât atunci când mănâncă sau doarme. Iar zilele trecute a avut parte de o nouă victimă.

Profitând de neatenția mea, Slăbătura s-a tupilat rapid în cameră, ocolindu-mi cu măiestrie picioarele. Gângania, văzând-o, a sărit pe ea ca un politician pe banii publici. Potolește-te, fetiță!, a părut slăbătura să îi spună, împingând-o blând dar ferm cu laba la podea și începând să o spele. N-ai cu cine... Gângania, țuști! scăpă din prinsoare și sări la atac cu gheruțele și colțișorii. Slăbătura din nou o imobilizează și dă să o spele. Gângania scapă și tot așa într-un proces de du-te vino care a culminat cu o cursă prin toată camera.

Pic de pace nu a avut Slăbătura... Iar după atâta alergătură și stres, imposibilul s-a produs: a venit ea la mine și mi-a cerut să o dau afară. I-am deschis ușa și a fugit ca din focurile Iadului, scăpând astfel de mititelul Tartor Șef.

N-o fi restul casei camera noastră, dar măcar nu are gângănii care să îi scoată peri albi.

pisică mică dormind
Gângania într-unul din rarele momente când e cuminte


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii