Dualitatea Dubiosului

Dubiosul e un motan dual sau, ca să formulăm într-un mod mai misterios, duce o viață dublă.

Dubiosul e un motan dual pentru că există practic în două moduri: cel în care doarme și cel în care există. Partea cu somnul e simplă: are grota lui, undeva la "parterul" unui dulap, în care hibernează ca un colindător în timpul anului. Periodic se ridică asemeni lui Lazăr și merge clătindându-se până la castronul cu mâncare, fântâna de apă sau lada cu nisip. Somn și existență de bază.

Dubiosul e un motan dual pentru că ori tace, ori urlă. Dacă tace e simplu: cel mai probabil doarme. Dacă urlă, dai cu zarul. Poți, în primă fază, să îl iei pe sus și să îl duci în fața castronului cu boabe sau a fântânii cu apă. Dacă continuă să urle și nu își afundă botul în boabe e semn că vrea plic. După plic fie se retrage târâș-grăpiș în grota lui, fie începe iar să urle. Rezolvarea în simplă: îl iei și îl urci în pat. Dacă asta își dorea, se face liniște și se culcă. Dacă nu, continuă să urle și reluăm procesul.

Te-ai aștepta ca un motan dual ca el să aibă doi ochi, ceea ce e doar pe jumătate adevărat. Unul e opac, altul e sticlos și probabil că ambii nu mai funcționează în parametrii normali, dacă nu chiar deloc. Poate de asta și comunică prin urlete, ca un liliac. Nu e chiar eco-locație cât e eco-invocație. Urlă până vine unul dintre noi și îl pune unde are nevoie: la mâncare, la tavă sau la somn.

Până la urmă, ce, ai nevoie de mai mult de atât în viață?