Doza de pesimism
E puțin cam greu să fii optimist cu privire la viitor când vezi că totul tinde să se destrame în jurul tău.
La americani, practic un ditamai continentul, a câștigat un oponent ce ar fi trebuit descalificat din start doar prin natura lui. Un păcălici ce nu își plătește facturile, fără dram de loialitate, cu semne de demență și care nu face nimic altceva decât să turuie.
Nici cu noi nu îmi e rușine. Avem de ales dintre tot soiul de politicieni rebut, cum ar fi un nimeni cu un trecut incert, incapabil să vorbească limba engleză și care începe să ia lecții de economie după ce ajunge în postura de prim-ministru, un soldățel de tinichea cu fizic de iubitor de șaormă, un golan din galerie, un băiețel de partid care cumva a ajuns în tot soiul de posturi cheie unde nu știe nimeni ce a făcut, mai exact iar cea mai decentă alegere e o tăntică, serioasă și cu bun simț, mediocră în alt context și mega-excelentă în comparație cu alternativele...
Și stai să te gândești... oameni de știință respectabili au obosit să mai latre că se va schimba clima și va fi nasol.
Economia dă semne că se destramă, totul se scumpește în timp ce taxele cresc iar dacă ești printre fraierii care muncesc începi să te simți din ce în ce mai mult ca un bou care trage la plug degeaba.
Viitorul nu arată deloc bine. Teoretic ți-l construiești singur dar e cam greu să o faci împotriva curentului, iar curentul pare că merge din direcția "rău" în "mai rău" și o să vină un potop de rahat care o să ne scufunde pe toți.
