Din oceanul Pacific...

Din oceanul Pacific, a iesit un peste mare. La inceput lumea a tratat cu scepticism evenimentul, era prea greu de crezut.

Poate ca fusese un peste mic dar nu s-a vazut bine. Sau poate ca era “mare” doar in comparatie cu restul. Sau poate ca martorul fusese vreun betiv care nu stia unde sa puna piciorul fara sa se rostogoleasca intr-un sant. Sigur trebuia sa fie o eroare, mai ales ca un peste mare nici nu ar incapea printr-un loc prin care ies doar pestii mici.

Alte teorii, usor fataliste, au sugerat ca de fapt s-ar fi terminat toti pestii mici si acum iese doar ce a mai ramas. Doar de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, nu?

Incet, incet, pestele mare a ajuns in centrul atentiei. Era un subiect usor de inteles si trata o tema de care auzise aproape toata lumea. Cum nimeni nu vazuse, efectiv, acel peste mare, cu atat mai putin iesirea sa, dar toti auzisera zvonurile, toata intamplarea avea un aer misterios si captivant cum nu s-a mai intalnit de la disparitia Elodiei.

Iesise, oare, un peste mare din oceanul Pacific sau este o conspiratie? Daca da, atunci ce s-a intamplat cu el? De ce nu l-a vazut nimeni? A fost oare capturat, transat si transformat in sushi? Astfel de intrebari framantau opinia publica.

Cel putin conform principalelor surse de informatii, existau doua puncte de vedere mari si late. Primul sustinea ca de vina este fostul guvern. Cu ce ar fi fost de vina, mai precis, nu era clar. Unele voci sustineau ca pestele mare este de fapt un mafiot, ingrasat din contracte cu statul, care a simtit miros de justitie si a decis sa plece repede, sa nu fie pus sa plateasca pentru faptele sale. Alte voci sustineau ca vina fostului guvern ar fi constat in nivelul scazut de trai, care l-a determinat pe peste sa plece, in cautarea unui trai mai bun peste hotare.

Cel de-al doilea punct de vedere pasa cartoful fierbinte noului guvern dar, culmea, motivele pareau a fi aceleasi: coruptie, frica de justitie, nivel de trai si asa mai departe. Doar “vinovatii” erau altii.

Si in timp ce timpul trecea iar armate intregi de jurnalisti si pseudo-jurnalisti pazeau oceanul Pacific, asteptand o alta iesire a unui peste, fie el mare sau mic, cu atat de mult zel incat ai fi zis ca asteptau de fapt cea de-a douar venire a lui Iisus pe pamant sau alt eveniment de proportii biblice. Mai ieseau ba o meduza, ba un scafandru, ba o epava… dar pesti ioc! Iar acest lucru a devenit o problema foarte grava.

Lipsa de noutati combinata cu aceleasi fete vechi si tocite, care rosteau aceleasi idei vechi si reciclate pe tema pestelui, au generat un val de nerabdare si nemultumire in sanul populatiei, care a inceput sa iasa, treptat, in strada!

Sute, mii, zeci de mii apoi nenumarate voci au inceput sa scandeze in aer liber, cerand sa afle adevarul! Televiziunile, presedintele, serviciile secrete, chiar si vrajitoarele sau astrologii, toti erau somati sa divulge informatiile ascunse despre peste.

Lucrurile au inceput sa capate amploare atat de rapid incat s-ar fi putut jura ca, gata, asta a fost, nu mai exista cale de intoarcere iar omenirea va pieri in razmerite si lupte de strada… pana cand totul a luat sfarsit intr-un mod de-a dreptul surprinzator.

Fix cand nu mai exista nici o speranta, din oceanul Pacific a mai iesit un peste! Toti, dar toti s-au inghesuit sa il vada si sa ii faca poze. Culmea, pestele nu era nici mare… nici mic. Era de dimensiuni medii. Si pe coada lui scria: “An tan tina, s-a ouat gaina!"