Destinul tragic al Tashei

Cand Alex a adus-o pe Tasha, fosta ei stapana a trebuit sa o scoata cu forta din sifonier ca sa o poata da. A tras-o de coada si au zburat fire de par in aer. Dupa vreo 2 ani de cand o avem, pot spune ca acest tablou i se potriveste perfect.

De fiecare data cand ma uit la ea am impresia ca Tasha este o pisica tragica. In rarele momente in care este satisfacuta si cu burta plina, sta retrasa undeva prin camera si, fie ignora lumea, fie o priveste morocanoasa. Iar daca indraznesti sa o iei in brate sau sa o mangai, incepe sa miorlaie pe un ton plangacios, dupa care fuge cu prima ocazie, si se retrage intr-un loc cat mai ferit de ochii lumii.

Am o foarte puternica impresie ca Tasha este o pisica anti-sociala. Si totusi a ajuns intr-o casa cu alte noua pisici, si doi stapani care o iau in brate si o ciufulesc de fiecare data cand o vad.

Uneori rabda. Ii este foame sau are nevoie de ceva si in astfel de momente devin brusc lipicioasa. Se mangaie de tine, te pupa, iti toarce dar cumva lasa impresia ca, practic, se prostitueaza.

Mi se pare tragic, foarte tragic, ca o venerabila babutza, o felina mizantropa, este nevoita sa mimeze afectiunea pentru a primi ce isi doreste. E greu sa nu ti se faca mila cand o vezi cum sta posomorata, cum se supara cand e gonita de pe scaunul ei (a se citi "meu"), cand celelalte pisici ii invadeaza spatiul personal sau cand e ignorata la masa.

Caci Tasha sta cu noi la masa, ne trage de mana cand vede ca nu primeste nimic si este de fiecare data foarte revoltata.

Chiar ma gandesc adesea daa nu cumva isi blestema soarta si daca nu si-ar fi dorit sa isi petreaca altfel batranetile, in liniste, lasata in pace sa zaca, sa doarma toata ziua si sa fie mobila.