Cum să avansezi pe scara socială

Primul Mihai era un om simplu, din părinți simpli. Pe măsură ce părul a început să i se încărunțească sau, mai rău, să dispară, s-a transformat în "nea Mihai". Un apelativ generic pentru o persoană generică dar care îi provoca o suferință excepțională.

Visul lui Mihai era să își depășească condiția și să avanseze pe scara socială. Drept urmare, a făcut ceea ce ar trebui să facă orice om responsabil: a pus cotul la treabă.

S-a înscris la cursuri serale, ca să capete abilități noi. A terminat și o facultate, la fără frecvență, dar pentru care și-a dat tot interesul. S-a zbătut, s-a ploconit, și a reușit să prindă o poziție oarecare de funcționăraș la primărie.

Apoi a început să înlocuiască vechea salopetă murdară cu care mergea înainte la vechiul servici cu un costum. Mai vechi, mai ponosit, dar un costum. A început să se poarte mai respectuos cu lumea, să meargă drept, să care o servietă după el. Cu alte cuvinte, să fie responsabil.

În doar câțiva ani, "nea Mihai" s-a transformat în "domnul Mihai" și a fost fericit. Era respectat.

Al doilea Mihai era un om la fel de simplu, cu origini la fel de ordinare. La fel de nemulțumit cu statusul lui, privea însă lucrurile dintr-o altă perspectivă.

Mihai își începuse deja viața profesională ca funcționar. Era "domnul Mihai" de când se știa. Era cel căruia i se vorbea cu respect, și nu cordial. Era cel căruia i se spunea "bună ziua", nu "hai noroc" sau "salut". Cu el vorbeau copiii sfios, nu prietenește iar asta îl durea. Ar fi dat orice ca să devină și el ca restul vecinilor săi: nea Dorin, nea Titi sau nea Petruș.

Visul lui era tot să își depășească condiția și să avanseze pe scara socială. A urmat o cale pe cât de diferită de-a primului Mihai, pe atât de responsabilă, dar rezumată tot printr-o singură frază: a pus cotul la treabă.

În fiecare seară, după programul de muncă, ieșea în salopetă să meșterească ceva pe la mașină. În fiecare weekend ieșea să o bibilească. Se apucase să toaleteze pomii de lângă bloc, să tundă iarba, să dea cu var pe scară.

Încet, încet, imaginea a început să i se schimbe. A durat câțiva ani dar, într-un moment de vis pe care nu îl va uita vreodată, fu abordat într-o zi de unul din vecinii mai tineri: "nea Mihai, mă ajuți și pe mine să schimb o roată în weekend?"

"Domnul Mihai" s-a transformat în "nea Mihai" și a fost fericit. Era parte din gașcă.

Al treilea Mihai era poate cel mai simplu și mai generic dintre ei. Era atât de șters încât nu era nici "nea Mihai", nici "domnul Mihai". Era doar "Mihai" sau "bă" sau "ăla".

Visul lui, evidenta, era tot să își depășească condiția și să avanseze pe scara socială. Și el a ales să pună cotul la treabă.

A plecat pe Anglia câțiva ani, unde doar el știe ce a făcut, ce-a trudit și a combinat, dar s-a întors de acolo cu ceva economii. Le-a dat pe toate pe un BMW din anii 90.

"Mihai" s-a transformat în "Boss". A fost cel mai fericit.