Cine rămâne filozof

În ultima perioadă simt că nu trece zi fără să auzi câteva perle, care mai de care mai revoltătoare. Partea cea mai amuzantă e că par un fel de "telefonul fără fir", la o scală mai largă.

Câte un suflet nefericit face o afirmație mai mult sau mai puțin stupidă, dar care nu depășește limitele bunului simț în contextul discuției. Șacalii tabără apoi pe fiecare cuvințel, ca rechinii care simt sânge, și o învărt, o sucesc și o resucesc până când le iese de o știre.

Oamenii cu prea mult timp liber se mulțumesc cu titlul, fiind prea ocupați cu alte titluri înșelătoare pentru a citi întreg articolul, și se aruncă în vâltoarea discuțiilor.

Se comentează practic nu ce spune concret X-ulescu, ci ceea ce sursa Y afirmă că ar fi spus nefericitul.

Situația escaladează rapid când apar drepturile la replică. Stai să vezi, că de fapt a vrut să zică altceva, încearcă X-ulescu să se scuze, fără să realizeze că de fapt își sapă și mai adânc groapa. Orice noua declarație nu e decât un nou prilej pentru a relua circul.

Nici să taci nu prea e bine. Vezi cazul sărmanului președinte, care din mutulică lent nu mai e scos, încât tinzi să crezi că poporul și l-ar dori scoțând perle pe gură.

Iar atunci când nici când taci nu rămâi filozof, ce poți să faci? Să îți strângi bagajele și să pleci acasă.

Fuck this shit
via memecrunch


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii