Choses qui se passent

Una dintre melodiile care mi-au plăcut în ultima perioadă e Choses qui se passent a lui Roderic. Dincolo de muzică în sine, m-a atras titlul și refrenul piesei: Choses qui se passent.

Am început să învăț franceza din clasele primare și am mers pe variantă de franceză avansat până în liceu (a fost inclusiv una dintre probele la alegere de la Bacalureat). E o limbă aparte, frumoasă în felul ei chiar dacă uneori e mai greu de urmărit din exterior. Iar unele expresii mi se par de-a dreptul melodioase, cum ar fi... choses qui se passent.

În traducere liberă, ar însemna "lucruri care se întâmplă". Pare copilul ilegitim al filozofiei hippiote cu stoicismul pentru că dacă tragi linie totul se rezumă la asta. Trecutul, prezentul și viitorul sunt doar lucruri care se întâmplă.

Bucuriile sau tragediile sunt doar condimente aplicate asupra unei perspective universale. Un timp care se scurge inevitabil, lucruri care se întâmplă la fel de inevitabil, marea, marea, marea lor majoritate departe de noi. Iar noi? Ca să îl citez tot pe Roderic, noi suntem pasageri (Passengers).

Nu avem control asupra direcției sau a destinației, ne trezim aruncați într-un mijloc de transport virtual iar în jur se întâmplă lucruri. Cam la asta se rezumă tot, nu?

Care e definiția vieții? Choses qui se passent.