Ce am observat scriind pe blog

Am învățat multe din podcast-ul Farnam Street, "The Knowledge Project" și printre cele mai importante lucruri reținute este importanța principiilor de bază. Sunt interdisciplinare și odată bine stăpânite, începi să le observi peste tot.

Nu aș spune chiar că am reinventat roata dar am ajuns la o concluzie similară analizând postările făcute recent pe acest blog.

Observația numărul 1: e mai ușor să critici decât să creezi

Un program încărcat și probleme personale nu mi-au oferit timpul necesar pentru a duce la capăt câteva idei simpatice de aberații. Ce am făcut însă atunci când am constatat că e seară iar eu nu mi-am atins regula auto-impusă de a posta pe blog? Am apelat instinctiv la negativitate și am căutat lucruri care mă enervează: o scenă de nesimțire crasă la care am asistat și un alt exemplu de nesimțire oferit de clasa politică, de data asta.

Nu am făcut-o cu bună știință, pur și simplu am mers pe un reflex primordial. E cel mai ușor lucru să te plângi, mult mai ușor decât a finaliza postări ce necesitau creativitate, deși erau deja începute și aveam idei pentru ele.

Atenție, nu este inclusă aici critica constructivă. Să oferi un feedback real și valoros e tot un act creativ. Ca să păstrez aceleași exemple din blogging, am și review-uri de carte începute pe care le-aș fi putut termina dar nu am avut energia necesară.

Observația numărul 2: e mai ușor să preiei munca altuia

Regret că în limba română nu avem o traducere pentru piggybacking la fel de descriptivă, altfel aș fi putut face piggybacking pe ea.

Tot la capitolul postări scrise rapid intră și recomandări muzicale recente, cum ar fi cea pentru Tigercub.

Să compui o melodie? Greu.
Să faci un videoclip? Greu.
Să scrii un post pe blog cu trei piese embedduite? Ușor.

Conținutul meu s-a bazat practic pe conținutul artiștilor respectivi. Și în viața reală poți observa acest principiu aproape peste tot. Un număr suprinzător de oameni chiar produc chestii, în timp ce majoritatea sunt intermediari care profită de munca altora.

Sigur, unele adiții sunt benefice, altele nu. Un distribuitor care ia marfa de la producător și o duce mai aproape de clienți oferă un serviciu. Un speculant care profită de dezechilibre între cerere și ofertă nu: vezi exemplul măștilor vândute la suprapreț în pandemie.

Ca să păstrăm și aici exemple din blog: o postare în care trântești niște link-uri aduce un plus minim de valoare. Dar dacă încerci să descrii pe scurt ce ți-a plăcut la un artist și să prezinți o selecție personală a pieselor sale, poți să îl introduci unor potențiali noi ascultători. Aduci valoare și pentru ei, și pentru artiști.

Observația numărul 3: să creezi e greu...

... dar și când te lovește inspirația.

Se apropie miezul nopții (noaptea de miercuri, deși acest post va fi publicat în ziua de joi), sunt obosit, m-am scremut deja să scriu un rant pe blog ca să închei ziua fără să întrerup șirul postărilor.

Apoi am avut o revelație analizând ce am făcut și mi-a venit instant o idee. Să o aștern virtual pe hârtie a curs la fel de ușor că vărsatul of-urilor.

Cred că lecția de aici e poziționarea. Dacă îți cultivi tendințele pozitive și depui munca necesară, poți să ajungi să produci ceva benefic cu aproape același efort ai produce o mizerie.

Sigur, nu le poți echivala. Cu un nivel minim spre deloc de investiții poți scoate mizerie după mizerie (vezi manelele). Cu ceva mai multe investiții inițiale, poți scoate ceva bun.

În timp, efortul inițial se amortizează și practic dispare. Nu e mai bine atunci ca după ce tragi linie să nu rămâi cu un morman de gunoaie?

Bogdan BUCUR

Bogdan BUCUR

Născut și crescut
București