Ce am mai făcut?

E o întrebare generică la care se ajunge aproape în fiecare zi, cel puțin în cazul meu. Fie că îți mai suni părinții sau rudele, fie că vorbești cu prieteni cu care nu te-ai mai văzut de ceva vreme, așa cum toate drumurile duc la Roma și toate discuțiile ajung la un "ce ai mai făcut?"

Ce pot să fac? Mai nimic, cel puțin pentru scopul conversației.

Grosul timpului e dominat de muncă. Dacă vorbești cu altcineva din domeniu poate că ar avea șanse să se nască o discuție non-generică și să găsești ceva mai interesant de disecat. O problemă mai complexă, o provocare dificilă sau poate chiar niște perle scoase de alții. Dar adesea cei care vorbesc nu prea știu la ce te referi când ai o meserie mai tehnică și chiar dacă știu... li s-a luat de subiect!

În restul timpului ce altceva să faci decât rutina zilnică și treburile de făcut prin casă? Curățenie, vase, gătit, îngrijit animale (pentru cine are)... Ar fi poate două piste de urmat aici. Prima este ce ai mai gătit, atunci când faci ceva mai aparte. Dar când să faci ceva mai aparte? Cât de des ai timp și energie pentru așa ceva, în loc să mergi pe aceleași mâncăruri clasice? Ok, am făcut într-o seară un Donkatsu, inspirat de The Legend of the Kitchen Soldier, dar în rest? Iar a doua pistă ar putea fi cumpărăturile, dacă s-ar întâmpla ceva demn de povestit. Dar adesea sunt aceiași oameni plictisiți și obosiți care încearcă să cumpere aceleași alimente și chestii de bază de la aceiași angajați plictisiți și obosiți.

Apoi ba e prea cald ca să ieși din casă, ba plouă prea tare. Pretext ideal să nu faci nimic dar în același timp un asasin de conversații.

"Ce ai mai făcut?", te întreabă interlocutorul. "Mai nimic... cu munca și cu căldura.". Ce altceva îi poți răspunde?

"Tu ce ai mai făcut?", întrebi interlocutorul. "Mai nimic și eu... cu munca și cu căldura.". Ce altceva îți poate răspunde?

O discuție care se repetă ad nauseam până când se întâmplă, într-un final, ceva. Dacă se întâmplă ceva. Uneori pare că suntem niște Sisifi moderni, blestemați să împingem același bolovan al rutinei și să nu se întâmple nimic.