Buna dimineața

E o dimineață frumoasă de iarnă. Superbă chiar, cu cer senin, o vreme blândă și vânt inexistent.

Mă îndrept spre stație, mergând în spatele unei cucoane la fel de matinală ca mine. Bătrână dar cochetă, merge agale pe trotuar, cu eleganța unei femei în vârstă.

Se întâlnește cu un vecin și se salută respectuos.

-Bună dimineata!

-Bună dimineața!

Își continuă drumul, mi-l continui și eu. Rămâne în fața mea, surprinzător de sprintenă pentru vârsta înaintată. Apoi încetinește...

Cu un horăcăit macabru de tractorist fumător, cu plămânii distruși de Carpați, își adună în gură tot soiul de lichide scărboase și trage o flegmă zgomotoasă în dreapta trotuarului.

În timp ce eu trec oripilat spre stânga și dau să grăbesc pasul, pregătindu-mă să intru în depășire, cucoana se întâlnește cu alt vecin.

-Bună dimineața!

-Bună dimineața, doamnă!