Bloody Game / Game of Blood

Printre reality show-urile coreene la care spuneam că mă uit atunci când povesteam cum mi s-a rupt filmul și am cam renunțat la seriale, cel mai recent este The Bloody Game (sau Game of Blood), un reality show tip survival, ajuns la două sezoane.

Ideea de bază este că un număr de concurenți locuiesc împreună într-o casă și participă la diverse competiții bazate pe logică, intuiție dar și noroc și alianțe. În fiecare zi câte o persoană este eliminată pe bază de vot, în urma performanțelor obținute și a relațiilor cu ceilalți jucători, până când rămâne doar unul. Dacă ești prea puternic, vei fi o țintă. Dacă ești prea slab, vei fi o povară.

Față de alte show-uri cum ar fi Survivor, se bazează mai mult pe jocuri logice în locul abilităților fizice (deși și acestea sunt uneori importante). Nu câștigă neapărat cea mai inteligentă persoană dar nu poți câștiga strict pe bază de noroc sau colaborare. În același timp, cu ajutorul unei alianțe, jucători mai slabi pot veni cu strategii prin care să înfrângă concurenți superiori prin pură putere a numerelor.

Multe dintre jocurile prezentate mi s-au părut interesante și mi-aș fi dorit să le încerc la rândul meu, deci e o serie care poate atrage pe cineva care dorește un oarecare nivel de stimulare intelectuală atunci când urmărește un program.

O altă diferență față de show-urile americane, britanice sau chiar românești o reprezintă concurenții. Nu se merge pe cine are cea mai lacrimogenă poveste dar nici pe pură carismă. Participanții sunt un mix de oameni "obișnuiți", aleși prin prisma faptului că au ce le trebuie pentru a putea obține rezultate bune, și semi-celebrități, alese nu doar pentru rating dar și pentru că se potrivesc formatului.

Asta înseamnă că nu vezi nici Gigei ai căror merit principal e că au fost bătuți de soartă, nici cocalari scoși din tabloide. Nu, ai oameni aleși pe sprânceană, capabili să facă show și să te țină lipit de ecran.

Participanți pe care la început nu îi puteam suferi au ajuns preferații mei. Jucători care îmi erau antipatici au început să îmi placă. Oameni care păreau stereotipici au reușit să mă surprindă.

Pe lângă asta, faptul că au o altă cultură, alte manierisme și alte standarde, pentru un spectator din altă țară până și cele mai banale gesturi pot părea interesante. Alianțele se fac altfel, trădările se fac altfel, certurile sunt altfel. Totul e diferit și mult mai interesant.

Sezonul 1 a venit cu un twist interesant (și chiar ușor horror), pe care nu am de gând să îl dezvălui pentru că pe mine chiar m-a luat prin surprindere și ar fi păcat să stric surpriza pentru alți potențiali spectatori. În schimb, a avut și o componentă de panou, în care un grup de invitați comentau momentele memorabile pe măsură ce se întâmplau. Puțină acțiune, fază șocantă, înapoi la studio ca să vezi ce fețe au oamenii de acolo și cum reacționează, apoi înpoi la concurenți. Înțeleg ce au vrut să facă dar a cam stricat flow-ul.

Din fericire, sezonul 2 a renunțat la acei invitați și s-a bazat strict pe concurenți. Au păstrat ideea care i-a făcut diferiți de alte game show-uri și au mai rafinat conceptul, suficient cât să nu pierzi ce a fost frumos la primul sezon, dar să ai și parte de ceva nou.

Episoadele sunt destul de lungi, oscilând între o oră și douăzeci de minute și aproape două ore. Sunt concepute să umple o seară de weekend și să poți vedea un episod simțindu-te plin la final, ca după o masă. Nu sunt gândite să faci binge watching a la fast food sau popcorn, episod după episod, pe modelul sitcom-urilor sau show-urilor americane de 40 de minute.

Deși nu e o serie foarte accesibilă, nefiind disponibilă pe site-urile mari de streaming, cei descurcăreți o pot găsi pe internet sau o pot chiar cumpăra. Pentru rezultate optime, recomand să se vizioneze cel puțin primele două episoade din oricare sezon, pentru că doar așa poți descoperi întreaga "poveste".