At the Sign of Triumph - de David Weber

At the Sign of Triumph - de David Weber

Americanii au o vorbă despre lucrurile care sfârșesc prin a te dezamăgi: "It starts with a bang and ends with a whimper". Seria Safehold a lui David Weber a început clar cu un bang (oarecum și la propriu), dar deși nu s-a încheiat chiar cu o fâsâială, a pus punct într-un mod mediocru unei serii de cărți care începuse fabulos.

At the Sign of Triumph concluzionează povestea începută cu opt romane în urmă, păstrând din nefericire toate aspectele negative observate în precedentul roman, Hell's Foundations Quiver.

Spuneam atunci despre aceasta următoarele:

reușește să captiveze dar... lucrurile se mișcă prea lent iar personajele interesante din vechile volume încep să dispară din peisaj, în detrimentul unor pasaje episodice legate de desfășurarea războiului.

Exact același lucru se întâmplă și în At the Sign of Triumph și, deși departe de a fi o carte slabă, tinde să devine previzibilă și melodramatică.

coperta At the Sign of Triumph
sursa imaginii: Goodreads

Triumful imperiului Charisian asupra coruptei biserici și a infamului Zhaspar Clynthn era inevitabil. S-a evitat în schimb prezența multor personaje importante din primele cărți, inclusiv a cuplului regal Cayleb și Sharleyan, care primesc doar apariții episode. Nici măcar Merlin Athrawes, personajul principal, nu apare prea mult în cadru.

Foarte mult accent se pune în schimb pe scenele de luptă și detaliile mai tehnice ale acestora, un lucru care poate plictisi pe mulți. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că David Weber este cunoscut ca un autor de S.F. militar, drept pentru care nu mă pot plânge de existența acelor scene, ci doar să atrag atenția asupra lor.

În pofida acestor minusuri, At the Sign of Triumph reprezintă un final satisfăcător pentru o serie excelentă și nu coboară ștacheta chiar atât de mult încât să strice minunăția de univers creat. Avem happy-end, avem tipi răi pedepsiți pe măsură, avem și loc de o continuare fără a lăsa povestea în coadă de pește. Cu alte cuvinte, motive suficiente pentru a nu fi dezamăgiți.

Deși aș fi preferat să fiu dat spate, așa cum au făcut-o primele cărți din serie, mă pot consola cu ideea că saga lui Merlin Athrawes / Nimue Alban s-a terminat în sfârșit, după nouă volume stufoase. Încheiată, Safehold își poate lua cu succes locul în panteonul S.F.-ului de excepție. Iar nouă, cititorilor, nu ne rămâne decât să sperăm că nu e ultima dată când auzim de Nimue sau de Merlin.