De ce am votat cu Cernea

Un titlu mai gazetăresc ar fi fost "am votat cu Remus Cernea și nu mi-e rușine" dar ar fi fals pentru că mi-e olecuță jenă...

Data de 11 decembrie 2016 a marcat un nou set de alegeri și un nou prilej pentru oameni de a-și manifesta spiritul civic votând împotriva unui partid (de regulă PSD), alegând răul cel mai mic (de regulă PNL, un fel de PSD cu izmene curate și un pedigree mai bun) sau anulându-și votul fie direct, fie votând pentru un candidat fără șanse. Îi ignorăm de aici pe cei care își vând votul, pe zombălăii din Teleorman sau pe roboțeii corupți de partid.

În aceste condiții e foarte simplu să decizi să îți bagi picioarele în el de vot și să nu te mânjești de rahat pe conștiință. Din nefericire, nu există încă opțiunea de a ieși din sistem. Cei care nu votează susțin indirect partidele de pe prima și ultima poziție. Pe primii, pentru că le oferă un procentaj mult mai mare din voturi decât ar fi meritat (un partid votat de 25% din totalul alegătorilor eligibili se transformă automat într-un partid cu 50% din voturi când prezența la vot e la jumătate). Iar pe cei din urmă pentru că e mult mai ușor să atingă acel prag electoral de 5% din votanți.

Și atunci ce poți să faci? Să îți calci pe inimă...

votul democratic
sursa imaginii: greeeneyedcat.wordpress.com

USR-ul, marea speranță a momentului, pare tot un partid de fripturiști, DAR și cu mulți oameni demni de stimă, cu realizări obținute în mediul privat, cu diplome curate luate pe hotare, în facultăți mai puțin corupte decât cele de la noi.

Deși nu cred în ei (scuze), un vot pentru USR e și un vot pentru viitor. E un vot de încurajare al altor oameni, mai credibili. E un vot care spune "hei, uite, poți să obții sprijinul oamenilor și fără să fii un infractor care își cumpără voturile cu 50 de lei și o găleată cu sigla unui partid".

Și cum USR sprijină un viitor guvern cu Dacian Cioloș prim-ministru, politicianul român cu poate cel mai mult bun simț, a fost ușor să primească votul meu pentru Senat.

Iar la Camera Deputaților, ehei... m-a păcălit iar Remus-Florinel.

Să fim bine înțeleși: Remus Cernea este un papagal fripturist. Un profitor care a intrat în politică cu scopuri deloc nobile și nițeluș cam circar. Și totuși mi-e frustrant de simpatic ca politician.

Cernea asta are o nișă a lui. E un politician de hipsteri și rockerași, cu câteva idei fixe: să nu mai dea statul bani cultelor, să legalizeze căsătoria între persoanele de același sex și dubioșenii gen drepturile delfinilor.

Nu promite autostrăzi, pensii și salarii mai mari sau alte laitmotive tipice de campanie. Nu, omul are un plan al lui, niște idealuri în care poate că nu crede 100% și niște proiecte de lege uneori rizibile. Băi, dar se ține de ele!

Oricât de fals l-aș crede ca persoană, oricât i-aș disprețui lipsa de scrupule și oportunismul, nu pot să nu îl respect pentru faptul că se zbate pentru ideile pe care le vinde. E poate singurul politician de la care știi la ce să te aștepți. Și dacă vrei să-i se dea peste bot BOR, să se poată căsători homosexualii, să fie recunoscuți delfinii ca persoane sau orice alt lucru de pe lista lui Florinel, poți fii sigur că el va încerca să facă ceva pentru asta.

Combinat cu faptul că se numără printrei cei care au ajutat la salvarea Parcului Carol, părculețul meu de suflet din Capitală, Remus Cernea o să aibă mereu votul meu, cel puțin până apare un candidat în care să cred cu adevărat.

Și oricum... nu e PSD. Iar acum o să vă rog să mă scuzați. M-am murdărit de politică la gură și trebuie să merg să mă șterg


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii