Asteptand trenul

Sunt multe lucruri care pot fi asteptate, de la ziua de maine, un viitor mai bun pana la simpla trecere a timpului. Dintre toate acestea, asteptare trenului e una dintre cele mai neplacute, cu putin peste asteptatul randului la coada. Doar coada in sine e mai neplacuta.

Perversitatea si sadismul asteptarii unui tren constau in modul in care aceasta aparent banala actiune este compusa din altele, care mai de care mai nesuferite. Sunt multe componente ce se intrec pentru titlul de cireasa de pe tort, cel mai neplacut aspect.

Asteptarea incepe inca dinainte de a pleca spre gara. Astepti sa se faca ora de plecare apoi astepti metroul, tramvaiul, autobuzul, taxiul sau orice altceva, timp in care stai ca pe ace. Daca intarzii? Daca pierd trenul?

Cel mai frustrant este sa ajungi pe ultima suta de metri si sa ratezi apoi trenul la mustata. Toata asteptarea si tot stresul sunt incununate cu un mare si dureros esec...

Odata ajuns la gara urmeaza asteptatul la coada. Stai ca pe ace privind interminabilul sir de oameni. Bati din picior, esti nervos, agitat... Lumea nu avanseaza, calatorii se misca greu, casiera se misca greu. Tot universul pare sa stea in loc in timp ce doar bataile tale de inima se intetesc. Hai odata!

Nici cu biletul in mana nu scapi. Urmeaza asteptatul pe peron. Astepti sa vezi la ce linie va trage trenul, astepti sa vina trenul, astepti sa ajunga in dreptul tau. Astepti si o intrebare te roade, te umple constant de ingrijorare: oare o sa prind loc sau voi calatori in picioare.

Cand soarta tine cu tine si prinzi un loc, inghesuit intre oameni care, cu putin noroc, nu put sau nu fac prea mult zgomot, astepti sa vina controlorul. Nu te poti relaxa altfel, trebuie sa tii biletul la indemana si il verifici periodic, sa nu il pierzi ca domnul Goe. Acum 5 minute era la locul lui, dar acum? Daca l-ai scapat cand te-ai uitat la el? E bun biletul? Nu e statia gresita, nu?

Vine si controlorul, e totul de vis... te asteapta ultima provocare, cea din urma asteptare: a destinatiei.

Trenul se misca lent, secundele se scurg cu greu in timp ce fundaluri plicticoase se preling prin fata ochilor tai. Ajungi la timp sau cu intarziere?

Atunci cand crezi ca ai scapat, dupa ce cobori victorios in tren, mandru de victoria ta asupra asteptarii, trenul iti da ultima sa lovitura, brutala, veninoasa si sub centura...

Nu, suflet blestemat, nu ai scapat... Mai trebuie sa astepti si drumul de intoarcere!

Bogdan BUCUR

Bogdan BUCUR

Născut și crescut
București