Artemis Fowl - de Eoin Colfer

Am început prima dată să citesc seria lui Eoin Colfer prin facultate, acum mai bine de 7-8 ani, la recomandarea prietenei mele. Deși mi-a plăcut, m-am oprit după cel de-al doilea roman, The Arctic Incident, din motive pe care nu mi le mai reamintesc exact dar care cu certitudine nu aveau legătură cu calitatea cărților. Iar dacă uneori trailerele de cinema m-au determinat să mă apuc de o serie nouă, în cazul Artemis Fowl, trailerele mi-au reamintit că există și mi-au oferit șansa de a o termina.

Primul volum din serie conturează elegant o lume în care stereotipuri din romanele fantastice se îmbină cu câteva idei noi. Artemis Fowl, anti-eroul, tânăr geniu malefic și moștenitor al unui imperiu criminal în decădere, descoperă că poveștile despre spiriduși și zâne sunt adevărate și plănuiește să îi șantajeze pentru o cantitate însemnată de aur. Nu are însă de-a face cu un grup dezorganizat de creaturi mitologice cu puteri magice, ci cu o întreagă civilizație de ființe fermecate care nu se bazează doar pe magice ci și pe tehnologii mult mai avansate decât orice exista în lumea umană.

sursa imaginii: Goodreads

Tânăra zână Holly Frost, prima femeie din forțele de ordine spiridușe, este răpită de Artemis în timpul unei misiuni eșuate de capturare a unui troll sălbatic, ajungând astfel în mijlocul unui conflict fără precedent. Spiridușii nu doar că doresc să evite ca existența lor să fie dezvăluită oamenilor, dar nu sunt dornici nici să se despartă de mult prea-prețiosul lor aur.
Și uite așa avem parte de o confruntare memorabilă între un tânăr criminal carismatic, în inferioritate numerică și tehnologică dar dotat cu o inteligență ieșită din comun, și celulele de criză ale unei civilizații care beneficiază atât de puteri magice, dar și de tehnologii SF, constrânsă însă de un set de reguli și tradiții arhaice ce nu pot fi încălcate.

sursa imaginii: Goodreads

În volumul doi, The Arctic Incident, foștii adversari devin aliați (reticenți) atunci când Artemis are nevoie de ajutor pentru a-și salva tatăl, presupus mort în urma unui accident dar în realitate ținut ostatic de către mafia rusă. La rândul lor, spiridușii doresc să descopere cine le furnizează goblinilor arme umane.

sursa imaginii: Goodreads

Cum nu te poți aștepta ca un personaj descris ca "geniu malefic" să rămână în urmă, în The Eternity Code Artemis construiește un super-calculator bazat pe tehnologii furate de la spiriduși. Dar când invenția sa cade pe mâini chiar mai malefice decât ale sale, e nevoie să apeleze la ajutorul lui Holly.

sursa imaginii: Goodreads

The Opal Deception cimentează relația de colaborare dintre Artemis și spiriduși și în transformă într-un aliat al acestora, într-un moment în care au nevoie de ajutor mai mult ca oricând: un vechi inamic, extrem de periculos, a evadat din închisoare și dorește să se răzbune.

sursa imaginii: Goodreads

The Lost Colony este cartea mea preferată din serie și introduce un nou popor de ființe cu puteri magice, cel al demonilor. Mitologia din universul lui Eoin Colfer se conturează din ce în ce mai clar, iar civilizația demonilor, descrisă din perspectiva unui tânăr demon ce așteaptă cu nerăbdare să se maturizeze, e una interesantă și amuzantă, bazată pe mituri arhaice (și false) despre oameni.
Bineînțeles că Artemis e cel care descoperă că acești demoni nu au dispărut acum sute de ani ci au rămas suspendați în afara timpului, dar în pericol ca vraja care îi ascunde de lume să expire și să îi distrugă, de data aceasta pe bune.

sursa imaginii: Goodreads

Călătoriile lui Artemis prin timp nu sunt însă fără consecințe, consecințe detaliate și rezolvate în The Time Paradox, o carte prin care se acoperă eventuale găuri în firul narativ și care explică de ce călătoria în timp nu e o soluție. Desigur, nu înainte de a efectua o nouă călătorie în timp, care îl forțează pe Artemis să se lupte cu un inamic inedit: versiunea sa mai tânără și mai lipsită de scrupule!

sursa imaginii: Goodreads

The Atlantis Complex, penultima carte din serie, continua să trateze seria consecințelor cu care are de-a face Artemis. Toate aventurile sale l-au făcut să sufere de "Complexul Atlantis", o tulburare neurologică de natură magică, ce îl scoate din joc atunci când spiridușii trec prin cea mai mare criză din istorie.

sursa imaginii: Goodreads

The Last Guardian încheie seria și toate ițele rămase dezlegate în romanele precedente printr-o confruntare epică.

Pe parcursulor aceste opt volume, inamici apar și rămân în peisaj fără să devină obositori, Artemis se transformă dintr-un răufăcător lipsit de compasiune și de prieteni într-un tânăr onorabil, Holly Frost își acceptă responsabilitatea și încetează să mai fie lupul singuratic al poliției magice iar civilizația și istoria spiridușilor ne sunt explicate și nouă.

Lăsând la o parte umorul și talentul de scriitor al lui Eoin Colfer, seria Artemis Fowl se remarcă prin faptul că pune un accent egal pe spiriduși. Holly Frost, ofițerul răpit în prima carte din serie, și care ajunge să se împrietenească cu Artemis, este prima femeie ofițer din forțele de poliție magice. Nici chiar o civilizație cu puteri magice nu e lipsită de prejudecăți, iar lupta pe care o poartă Holly, relația cu Julius Root, comandantul și mentorul ei, joacă un rol aproape la fel de important în cărți. Piticul Mulch Diggums, centaurul Folly și chiar și zâna Opal, inimicul principal al seriei, sunt personaje interesante, fiecare cu povestea lui, chit că destul de unidimensionale.

Dar cu tot farmecul și umorul ei, seria e mai greu de tolerat în afara publicului țintă. Dacă nu ar fi existat factorul nostalgiei nu cred că aș fi început-o și cu atât mai puțin terminat-o. Rămâne o serie excelentă pentru copii și adolescenți, dar din nefericire nu poate depăși bariera vârstelor.