Amintiri cu jocuri de noroc

Prima amintire de acest gen nu implica, tehnic vorbind, un joc de noroc, ci mai unul de pricepere. Era destul de popular jocul de "la perete", in care fiecare persoana arunca o moneda de 100 de lei vechi (cele cu Mihai Viteazul) la perete. Cel care o plasa cat mai aproape de marginea peretelui castiga restul monezilor aruncate.

moneda de 100 de lei
(sursa imaginii: paulic.net)

Tot cu monezi de 100 de lei mai jucam si barbut, la bloc, un adevarat (si clasic) joc de noroc, de aceasta data. Aceleasi mize, cate 100 de lei pe tura, cine avea zarurile cele mai bune.

Barbutul de la bloc nu se compara insa cu cel din liceu, cand banii castigati puteau insemna masa pe ziua aceea. Nu, nu ne pariam banii de mancare, dar atunci cand ne strangeam cate 10-15 baieti, cu banii stransi la aruncare iti puteai permite un corn, niste sticks-uri, pufuleti sau alte porcarioare alimentare ieftine, de la magazinul din curtea scolii.

Moda barbutului nu a durat insa tare mult la liceu. A fost inlocuita, tot temporar, de poker. Aici am ajuns sa pierd, destul de multicel, aproape 100.000 de lei vechi (10 lei noi) in decursul a doua zile. Pentru mine, cel putin, erau bani destul de multi. Cu aceasta ocazie, m-am si lecuit de acest "sport".

Oricum nu a durat mult moda. Era cat pe-aci sa fim prinsi cu una dintre banci plina de bani, cand profesoara de engleza a intrat in clasa in timpul pauzei. A adus un coleg bani de Monopoly in ziua urmatoare, pe rol de jetoane, dar deja devenise prea riscant. In plus, partidele de poker durau si destul de multicel.

Cele mai longevive au fost pariurile sportive unde iarasi am participat, desi nu stiam mare lucru despre fotbal. Conceptul era destul de interesant. Se strangeau cate 10.000 de caciula (1 leu nou, pe vremea aceea erau totusi o suma ok), bani care constituiau fondul de premii.

Ideea era urmatoarea: la fiecare sfarsit de saptamana se intocmea o lista cu cele mai importante meciuri si fiecare dintre participanti facea un pronostic. Daca ghiceai rezultatul, primeai un numar de puncte. Daca ghiceai scorul exact, punctele castigate erau mai multe, iar numarul acestora crestea spectaculos daca scorul ghicit presupunea mai mult de 5 sau 7 goluri (in total). Dupa cateva saptamani, persoana cu cele mai multe puncte acumulate castiga toti banii pusi in joc.

Imi aduc aminte si acum de orele petrecute pe teletext, la sectiunea de scoruri live, cu foaia cu pronosticuri in mana, pentru a vedea cate puncte am strans. Sincer sa fiu, cred ca mai importanta era componenta sociala, faptul ca era un punct comun de discutie cu ceilalti colegi si un mod de a fi bagat in seama.

Am pus si la pariuri sportive, cele oficiale, o data sau de doua ori. M-am lasat si de asta dupa o ratare monumentala. Aveam un bilet ieftin, cu cea mai mica miza si cu doar patru meciuri, dar cu cote mari astfel incat puteam castiga o suma frumusica. Rezultatele puse de mine erau improbabile, mai putin unul. Au iesit la final cele improbabile, ca sa pierd pe mana meciului "sigur", unde rezultatul a fost dat peste cap in ultimele minute, dupa o egalare neasteptata.

M-am lasat atunci definitiv de astfel de pasiuni stupide. Pe sume mici si intre prieteni are farmec, recunosc, si ma leaga multe amintiri placute.

Dar pentru cine vrea bani, nu exista decat o solutie sigura: munca.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii