Ziua Votului - III

Ce au în comun zilele de vot și Paștele? Ambele sunt așteptate cu o formă de entuziasm în fiecare an și de fiecare dată uităm cât de plictisitoare sunt de fapt. La fel cum toamna se numără bobocii, dimineața se validează alegerile. A doua zi e cea care contează iar ziua votului în sine... e doar pentru vot.

Ne-am făcut și de data aceasta datoria civică și ca să împușcăm doi iepuri dintr-o lovitură, am combinat-o cu plimbarea cățelelor. Și cât unul vota, celălalt a stat cu câinii într-un mini-parc dedicat, care exista deja în mod coincidental lângă secția de votare.

Dacă tot a fost cald afară și dacă tot am ieșit din casă, măcar să o facem o singură dată și să scăpăm de ambele griji. Plus că așa era garantat că facem măcar un lucru util și productiv în ziua de duminică, nu?

Plimbarea cățelelor a fost cel mai interesant lucru într-o zi poluată de exit-poll-uri voalate, deghizate sub tot soiul de nume de cod, ca în filmele cu spioni de odinioară. În rest, nimic nu se schimbă, tot între răul cel mai mic alegem.

Deși Nicușor Dan e printre cei mai competenți și cinstiți oameni care au avut curajul să se bage în troaca de porci care e politica română, nu are genul de abilități necesare poziției de președinte. Plus că dacă ar fi să câștige am pierde noi, toți cei care locuim în capitală, care am rămâne fără primul primar general din istoria omenirii care nu e pus pe furtișag.

Bănuiesc că vom vedea mâine dacă ne pierdem sau nu primarul, dar poate pentru prima dată aproape că nu prea mai îmi pasă ce va urma. Taxele oricum vor crește, corupția oricum va persista, deceniul tot pierdut rămâne. Practic acum doar vedem dacă ne mai zbatem sau dacă ne afundăm în pace.

Dacă ar fi să pariez, aș paria probabil pe un tur doi de alegeri unde îmi anulez votul. Că de dus tot mă duc, colecționez stickerele pe buletin.