Worm, de Wildow - impresii finale
La inceputul lunii iunie am inceput sa citesc Worm. La sfarsitul lunii iulie am reusit in sfarsit sa termin seria mamut!
Daca ar fi sa incerc sa imi expun gandurile legate de carte / serial web intr-o forma cat mai scurta, care sa captureze fix chintesenta impresiei pe care mi-a lasat-o cartea, mi-ar fi de ajuns un singur cuvant: WOW!. Daca ar fi sa elimin aceasta restrictie si sa imi dau frau liber sentimentelor si sa incerc sa ma exprim mai omeneste, folosind mai multe cuvinte, tot ce as face ar fi sa repet Wow! de mult mai multe ori.
Mai in gluma, mai in serios, Worm e foarte greu de descris. A fost atat de grozav incat imi vin in minte atat de multe cuvinte de lauda si nici nu as stii cu ce sa incep...
Reiterand prezentarea facuta in primul post, Worm este un serial web, publicat online intre 2011 si 2013, pe parahumans.wordpress.com. A ajuns rapid sa capete proportii gigantice. Daca primele capitole se citeau pe nerasuflate, in cateva minute, pe final au ajuns sa imi ia si cate 15-20 de minute, iar eu citesc foarte rapid. Insumate, toate capitolele sunt cam la fel de lungi precum toate cartile din seria A song of ice and fire (Game of Thrones), a lui George R. R. Martin.
Unul dintre cititori compara seria cu Lord of the Rings sau cu Fundatia lui Aasimov si nu cred ca a exagera prea mult. Worm este intr-adevar atat de epic. E drept, strict la aspectul literar, cartea lasa de dorit. E un prim draft bun, dar trebuie editata, anumite expresii corectate, anumiti termeni folositi mai putin... A nu se intelege prin asta ca e o opera literara slaba, e chiar solida, doar ca povestea in sine, universul si personajele sunt atat de complexe si uimitoare incat nu merita altceva decat un text fara de cusur.
Ca tot vorbim de personaje si univers, Worm e probabil cea mai realistica reprezentare a supereroilor si ce ar implica pentru societate ca anumiti oameni sa aiba abilitati iesite din comun. Eidolon, probabil cel mai puternic dintre supereroi, era in realitate un tip... mediocru, in cel mai bun caz, grasut si cu inceput de chelie. Nu avea copii, nu avea familie si tot ce isi dorea era sa lase ca mostenire omenirii realizarile sale. Golem sau Canary era complexati de kilogramele in plus si si-ar fi dorit o silueta care sa le permita sa poarta clasicele costume mulate.
Povestea nu se rezuma insa doar la banalitati. Unul dintre conceptele foarte interesante ale cartii sunt Endbringers, monstri cu puteri extraordinare. Atacurile acestora sunt atat de devastatatoare incat fiecare confruntare implica automat o stare de pace in care eroii si raufacatorii isi unesc fortele pentru a putea supravietui dusmanului comun.
Avem si o organizatie secreta, o conspiratie machiavelica si un mister atat de fascinant si de profund incat elucidarea sa nu are cum sa nu te dea pe spate!
Si totul evolueaza constant. Status quo-ul se schimba aproape de la un arc la altul, apar si dispar personaje, iar povestea devine din ce in ce mai complexa. Inca nu imi vine sa cred ca J. McCrae, a.k.a. Wildbow, a reusit sa duca la cap ceva atat de ambitios. E de-a dreptul... wow... WOW!
Imi aduc aminte cum am inceput sa citesc despre o adolescenta chinuita de colegele ei, dar care poate controla, in secret, insectele, si isi doreste sa ajunga super-eroina. De la aceasta introducere relativ banala, se ajunge la un mega-conflict de proportii epice, ce apare intr-un mod atat de surprinzator incat prefer sa nu dau detalii care sa strice surpriza unui eventual cititor.
Merita notat si realismul si modul rational in care e prezentat tot acest complot. Lucrurile nu sunt cusute cu ata alba, fiecare actiune efectuata fiind bine gandita si avand o justificare plauzibila.
Singurul meu regret este ca am terminat de citit seria. Lectura unui sau a mai multor capitole ajunsese sa faca parte din tabieturile mele zilnice. Ma incalzeste insa ideea ca am reusit sa ajung la final si sa aflu tot ce s-a intamplat si, mai presus de toate, faptul ca un sequel este prevazut deja de autor.
Asa ca ce mai asteptati, apucati-va de Worm!
