Worm, de Wildbow

Am citit multe carti pana acum, multe mi-au placut dar nici una nu a reusit sa ma impresioneze asa cum a facut-o Worm.

Cel mai impresionant lucru la Worm este ca e o carte moderna. Forma sa originala a fost cea de serial web, autorul publicand cate un capitol periodic pe site-ul oficial parahumans.wordpress.com. Este mai degraba un foileton web decat o carte in clasicul sens al cuvantului iar Wildbow, autorul, este mai degraba un fan pasionat decat un scriitor clasic. Si totusi rezultatul este cu mult peste alte opere literare, cu mai multe pretentii.

Worm are loc intr-un univers care seamana foarte mult cu al nostru, dar cu o singura exceptie majora: oamenii cu superputeri exista. Premiza nu este originala, dar abordarea da. Totul este prezentat intr-o maniera mult mai realista, poate usor similara razboiului civil al Marvel. Da, exista oameni cu superputeri dar nu ne aflam intr-un univers de banda desenata. Exista niste reguli bine stabilite si, mai ales, plauzibile.

Incepe cu povestea lui Taylor, o tanara liceeana abuzata de colegele sale, dar cu puterea de a controla insectele. Nu e o putere foarte impresionanta sau glorioasa, cum nu sunt de altfel nici restul superputerilor din serial. La acest capitol seamana mai degraba cu lumea mutantilor din X-Men sau cu universul One-Piece. Exista astfel si super-puteri standard, cu super-viteza, agilitate, zbor, etc., dar si super-puteri mai amuzante cum ar fi puterea de a-i face pe altii sa se impiedice.

Taylor incearca sa isi ignore colegele rautacioase si sa devina o super-eroina dar lucrurile iau o intorsatura neasteptata si ajunge sa faca parte dintr-un grup de tineri... oscilez intre a le spune super-raufacatori sau super-vandali. Daca initial decide sa faca acest lucru cu intentia de a-i spiona, ajunge sa se imprieteneasca cu acestia si sa ia parte la tot soiul de "aventuri" (cum ar fi jefuirea unei banci).

E inedit insa modul in care au loc toate aceste lucruri. Infactorii si super-eroii cu care se lupta atrag turisti si inters media si exista un status-quo, un fel de joc de "politistii si vardistii", asa cum spune unul dintre personaje. Sigur, cei care o iau razna si ajung sa omoare persoane sfarsesc dupa gratii pentru tot restul vietii, dar ceilalti... un super-erou are nevoie sa se lupte cu cineva in fiecare episod, nu? Ar fi ciudat daca i-ar tine mereu arestati pe toti.

Cartea e imensa, are in jur de 1.750.000 de cuvinte, cam 4000 de pagini si s-ar intinde pe mai multe volume clasice. Momentan sunt de-abia la arcul 6 din 30 si citesc de cateva zile. Singurul dezavantaj este ca e in format web si nu o pot pune pe Kindle, dar forma destul de scurta a capitolelor (de regula dureaza cam 5 minute sa citesti unul) le face ideale pentru mici pauze pe parcursul zilei.

In acelasi timp, incununeaza cu succes talentul si perseverenta. Worm este capodopera unei persoane fara editor sau resurse. Un blog gazduit gratuit pe wordpress si cate 2 capitole pe saptamana scrise timp de doi ani. Ceva ce ar putea face oricine fara eforturi enorme dar care nu ar fi fost posibil pana la aparitia Internetului.

Te pune pe ganduri... oare cate alte opere literare valoroase s-au pierdut in negura timpului pentru ca autorii nu au avut resursele necesare pentru a le aduce la cunostinta publicului larg? Nu vreau sa imi imaginez, ar fi un gand mult prea deprimat. Prefer sa ma bucur in continuare de Worm.