War Machine (2026)

Am intrat sâmbătă seara pe Netflix, să văd dacă a apărut ceva interesant. Mi s-a servit instant ditamai reclama la War Machine un film de care, culmea, auzisem deja dar nu mă tenta în mod special. Nu știu dacă a fost de la trailerul care a pornit cu autoplay sau de la lipsa de chef de a mai căuta ceva, dar mai mult din lene am dat play. Nu am regretat decizia.

Încep prin a spune că lene, ne-lene, nu aș fi dat totuși o șansă filmului dacă nu era Alan Ritchinson în rolul principal. E un actor carismatic și știe să facă distractive chiar și filme mai mediocre, precum Playdate. Nu a dezamăgit nici aici.

Premiza din War Machine e una simplă: soldați versus un fel de robot misterios. Aproape ca un fel de Predator. Aproape. S-a diferențiat însă prin abordare. Filmul începe cu povestea unui sergent american și motivele care îl determină să se înscrie pentru regimentul de Rangers. În prima parte îl vedem cum trece prin exerciții, îi cunoaștem pe ceilalți recruți apoi îi privim cum pleacă în misiunea de lor de test: trebuie să găsească un avion experimental prăbușit, să îl distrugă și să recupereze pilotul.

Bineînțeles, vorbim de o simulare militară, menită să fie lipsită de pericole reale. Soldații noștri ajung prin zonă cu armele lor cu gloanțe albe, găsesc un fel de epavă misterioasă... și de aici lucrurile o iau razna.

War Machine nu e o capodoperă. Nu e nici măcar excelent pe nișa lui și nu va rămâne în istorie precum primul Predator. Dar nu e nici pe departe un film slab. Da, pentru un spectator generic poate fi maxim mediocru și plin de clișee. Însă pentru cineva care vrea să vadă un film de acțiune și e atras de premisă? Atunci e chiar o alegere bună.

Chiar dacă filmul nu mi-a plăcut în mod special și ezit să îl recomand, e mai degrabă o chestiune de timing. Dacă m-aș fi dus chitit pe un blockbuster cu scene de luptă, soldați versus un soi de mașină futuristă (cu alte cuvinte, să fi știut exact în ce mă bag înainte de a da play) sunt convins că mi-ar fi plăcut cu adevărat.