Vin de cate

Când Vasile a coborât noaptea în beci, să mai ia o guriță sau două de vin, nu a mai aprins becul ca să nu-și trezească soția din somn, altfel nu ar mai fi scăpat de gura ei cel puțun două zile. Credea că îl cunoaște ca în palmă, după atâția ani. Evident, s-a înșelat, a aluncat pe scări și a reușit să își rupă ambele picioare.

L-au dus la spital cu ambulanța, de urgență, unde i-au făcut toate analizele posibile, apoi i-au fixat picioarele în ghips. După câteva ore a venit și un doctor, să îl vadă.

Cum Vasile era un nene de peste 60 de ani, care le cam trăgea la măsea și nu mânca nici foarte sănătos, doctorul a început să îi turuie: "nu ai voie grăsimi", "nu ai voie cafea", "nu ai voie țuică", "trebuie să îei tratamentul ca să te faci bine cât mai repede" și tot tacâmul. Vasile, în schimb, avea o singură grijă.

-"Dom' doctor", întrebă el cu speranță în glas, "da' vin pot să beau?".

-"Doar dacă's vindecate", îi răspunse doctorul, arătând cu degetul către picioarele fixate în gips.

"Hehe, te-am prins", zâmbi Vasile în gând, dar își ținu gura și evită să mai spună ceva cu voce tare.

Ajuns mai târziu acasă, fu luat în primire de Leana, nevastă-sa, care începu și ea cu turuitul: "nenorocitule", "câte griji mi-am făcut din cauza ta", "bețivule", "să te pună naiba să nu faci tot ce ți-a zis doctorul" și tot tacâmul.

-"Sigur, dragă, așa o să fac", i-a răspuns spășit Vasile, cu o voce ca de mielușel. În mintea lui își formase deja un plan și nu avea de gând să îl destăinuie decât atunci când ar fi fost prea târziu să mai fie oprit.

Pe principiul "fă ce zice popa", sau, în cazul lui, "fă ce zice doctorul", Vasile putea să facă pe prostul și să bea vin. E drept, nu orice fel de vin, ci "vin de cate". Doar așa i-a specificat doctorul când a întrebat ce poate să bea, nu?

Știa că există vin de struguri albi, de struguri negri, de tămâioasă sau de fetească. Exista chiar și vin de mere, de pere sau de fructe de pădure. Se putea chiar argumenta că există și vin de prune. Nu știa exact ce sunt "catele" dar trebuia să găsească pe undeva așa ceva. Cât de greu putea să fie? Doar locuia în regiune viticolă.

S-a pus pe treabă cu un entuziasm pe care nu îl mai avusese niciodată până atunci. A început să caute pe internet anunțuri puse de viticultori din toată țara și să dea telefoane peste telefoane. Cu toate acestea, vinul de cate nu se găsea pe nicăieri. Dar când era la un pas de a renunța, a fost pus pe o nouă pistă, complet neașteptat.

Undeva, într-un sat chiar aproape de el, cică ar fi locuit un băiat. Isusescu îi spuneau oamenii și se lăuda că ar fi reîncarnarea acelui Iisus care putea face miracole. Vasile nu avea nici o treabă cu biserica și credința dar reținuse că Iisus cel din biblie a transformat apa în vin la ceva petrecere. Dacă acest Isusescu era real, poate ar fi putut să îi transforme și lui niște apă în vin de cate.

Nu a fost ușor să ajungă la el, a trebuit să facă rost de un scaun cu rotile și să găsească pe cineva care să îl transporte. Ce nu face însă omul pentru un pahar de vin când îi arde buza?

A ajuns într-un final în fața lui Isusescu, pregătit corespunzător cu două bidoane de apă plată de câte 5 litri. Ar fi luat mai mult chiar, dar îi era greu în cărucior. Vasile a început apoi să îi povestească prin ce a trecut și să îl roage să îi transforme apa în "vin de cate".

Profetul (sau falsul profet, căci părerile erau încă împărțite) l-a privit cu uimire și l-a întrebat curios:

-"Auzi, dar nu mai bine îți vindec direct picioarele ca să poți să bei orice fel de vin vrei matale?"

Cu replica asta i-a dat șah lui Vasile și a reușit să îl bage într-un loop infinit. Pe de o parte, dacă își vindeca picioarele putea să bea iar vin. Pe de altă parte, pusese atâta efort și suflet în planul lui încât nu ar fi vrut să îl abandoneze chiar pe final, când părea că găsise o rezolvare pentru ideea sa aparent imposibilă.

Picioare vindecate și apoi vin de orice fel? Sau vin de cate, încununarea cu succes a planukuu său? Vin acum sau vin de cate acum și vin mai târziu? Vindecate sau vin de cate?

De la atâta gândit pe Vasile l-a apucat o durere de cap cum nu mai trăise în viața lui, nici după cea mai rea beție.

-"Îmi bag picioarele în miracolele tale!", urlă el furios și plecă acasă fără să ia nici o decizie.

Fu întâmpinat de Leana, care îl întrebă în doi peri:

-"Și, ia spune, ia rezolvat cu vinul?"

-"Nu mai vreau să aud în viața mea de vin!", urlă și la ea Vasile, și se retrase furios în casă.

Un miracol! gândi Leana, și își făcu cu smerenie semnul crucii.