Vara e galbenă

Primăvara e verde, de la natura care înverzește după iarna cea rece. La rândul ei, iarna e albă, cel puțin în teorie, de la zăpada care fie acoperă tot, fie se lasă așteptată. Toamna e maro, de la frunzele căzute și de la noroiul lăsat de ploi. Dar vara? Vara e galbenă.

Un galben intens, de la razele de soare care par că scaldă tot în lunile fierbinți de vară. Un galben ca nisipul și precum creioanele cu care desenam soarele când eram copii. Un soare galben, ca vara, cu ochelari negri și un zâmbet cald.

Căldura e și ea galbenă, culoarea moleșelii, o nuanță topită și toropită de vară, care te adoarme sau te faci să fii mai lent, mai leneș, mai dezumflat, plutind pe brațele căldurii ca un balon în derivă.

Când vara alunecă dinspre vară spre infern, se face mai roșie. Roșie ca focul, intensă și arzătoare. Roșul nu te moleșește, te arde și te incită să te miști, să te agiți, să cauți răcoarea albastră ca apa sau ca un cub de gheață.