Un nou record

Azi am plătit impozitul, ca un bun cetățean, cinstit și conștiincios. Am așteptat să treaca aglomerata lună ianuarie și am mers strategic în februarie, pentru a prinde fabuloasa reducere de 12 lei. Cât de o shaorma!

Direcția de taxe și impozite a sectorului 5, de care aparțin, se află fix unde lucrez eu, adică în sectorul 4, la Unirii. Cum e doar la aruncătură de băț, am plecat hotărât să îmi rezolv treburile la 13, în timpul pauzei de masă.

Grăbind pasul, pentru a depăși alți posibili trecători cu treabă în același loc, am ajuns la destinație. M-a cuprins un val uriaș de dezamăgire când am văzut aglomerația din interior. Mai ceva ca în tramvai, la ore de vârf.

Întreb politicos paznicul instituției la ce ghișeu aș putea plăti impozitul. Paznicul, sau mai bine zis paznica, o impresionantă femeie aflată sub steaua magicului număr 50 ( 1.50 înălțime, 50 de ani și 50 de kilograme), cu sprâncene albastre desenate din creion, m-a trimis amabilă spre cea mai apropiată poștă.

Din fericire, cea mai apropiată poștă se afla la o altă aruncătură de băț. Mai mult de atât, se afla doar câte o persoana la cele două ghișee. Una care a dorit să cumpere 2 timbre și încă una care a aflat cu dezamăgire vestea că trebuie să meargă la alt oficiu poștal.

Uluit de norocul fantastic care m-a cuprins, am plătit rapid suma datorată și m-am întors la firmă. Am intrat înăuntru, mi-am lăsat paltonul în cui și am privit la ceas: 13 și 13 minute. Puțin sub un sfert de o oră pentru o interacțiune cu statul.

E un nou record!


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii