Tristețea victimei birocrației
Azi am fost la bancă. În mod surprinzător, nu mă pot plânge de birocrație. Am avut programare online, a fost respectată, am reușit să rezolv, doamna de la ghișeu a fost amabilă, am reușit să rezolv și prezentând documente digital. Aproape ca în secolul 21, dacă nu aș fi așteptat după câteva aprobări direct de la sistemul central. O altă doamnă, în schimb, nu a avut același noroc. I-am auzit drama, fără să vreau.
Locuia în casa mamei ele când i-a expirat buletinul. Nu l-a putut reînnoi pentru că mama doamnei era la spital (este necesară prezența proprietarului locuinței sau procură notarială la reînnoire). A primit de la poliție o dovadă temporară dar care aparent nu valoara mare lucru.
Doamnei îi expirase cardul și trebuia să primească unul nou la acest sediu. Dar ca să îl poată ridica avea nevoie de o actualizare de date. Ca să facă actualizarea avea nevoie de o dovadă de adresă. Ar fi mers inclusiv facturi de la adresa respectivă, pe numele dumneai, doar că utilitățile erau pe numele mamei. Cu alte cuvinte, nu avea nimic. Culmea, actul de proprietate original, pe care îl avea, nu ajuta cu nimic pentru că era tot pe alt nume.
A trecut prin două ghișee, pe la doi casieri cu mai mult sau mai puțină răbdare. S-a enervat, s-a calmat, s-au ridicat voci, s-a vorbit pe un ton plâns, s-a simțit exasperare dar mai presus de toate s-a simțit tristețe și oboseală. Nu părea prima luptă cu birocrația a doamnei.
Fără card nu își putea ridica salariul, o situație neplăcută pentru oricine, cu atât mai mult pentru cineva care nu părea înstărit dar cu familie în spital.
Sigur, putea fi înșelăciune. Dar poate un hoț nu se deghizează într-o doamnă oarecare, ca să semene cu buletinul ei vechi, prezent în sistemul băncii, și nu vine cu un act de proprietate pe numele mamei victimei, ca să obțină un card bancar pe care își încasează salariul o persoană oarecare. Cam mult efort pentru puțină răsplată.
Și poate că dacă ai locuit la o adresă, adresă care e pe numele părinților tăi, poate că nu ar mai trebui să vii cu ei de mânuță la reînnoirea buletinului. Sigur, poate v-ați certat între timp dar nu ar fi oare mai bine să simplifici procesul prin care poți da pe cineva afară dintr-o locație decât să complici reînnoirea unui act fără de care nu poți face mai nimic în țara asta?
Doamna a reușit să rezolve, într-un final, din ce am prins cu colțul ochiului. A revenit cu o factură și, cu ceva bunăvoință de la angajații băncii, a scos-o cumva la capăt. Dar putea la fel de bine să fie o victimă pe altarul birocrației.
O femeie care muncește, respectă legea și își plătește taxele. Taxe care hrănesc monstrul birocratic. Ciolacule, mai cere-i 100 de lei din salariu, să mai crească un cap hidrei cu dosar cu șină!
