Trilogia "The Equalizer"

În opinia mea de ne-cinefil, spectator fără pretenții și simplu om care se uită la filme ca să se relaxeze, trilogia de filme "The Equalizer" e una dintre cele mai bune serii produse vreodată. Să vă explic și de ce, înainte să îmi sară în cap cinefilii veritabili.

Am văzut primul film din serie acum vreo 10 ani și mi-a plăcut. Inspirată de un serial TV din anii 80, îl pune pe carismaticul Denzel Washington în rolul lui Robert McCall, un fost pușcaș marin și un soi de agent secret, ieșit la pensie și care își trăiește viața în anonimat. Se împrietenește cu o tânără prostituată traficată de mafia rusă, încearcă să îi ofere libertatea iar când mafioții în cauză se opun... ghiciți ce urmează?

Până aici, nimic special. Premiza e clișeică: pensionarul de treabă care are un trecut misterios și abilități de luptă cu mult peste cele ale oponenților. Are parte însă de un scenariu bun, scene de acțiune interesante, un regizor care știe ce face și un actor cu greutate în rolul principal. Practic face tot ce trebuie ca să nu dezamăgească fanii filmelor de acțiune. Suficient ca să îmi placă dar nu suficient pentru a mă da pe spate. A reușit însă să mă atragă cu un detaliu cheie.

Robert McCall e un veritabil avatar al justiției. E un om de pe stradă cu care te întâlnești accidental, poate vă împrieteniți și dacă ai vreodată probleme va fi acolo să te ajute, în secret. Și, cel mai important lucru, răufăcătorii nu au nici o șansă în fața lui.

A fost printre puținele filme în care eroul principal nu s-a chinuit deloc. Până și faimosul John Wick a mai mâncat bătaie, a fost rănit... nu și Robert McCall. Omul vine calm, îți oferă o șansă să îndrepți lucrurile iar dacă decizi că ești prea dur pentru asta (cum fac toți) atunci îți pot lua adio de la viață. Nu e rănit și revine miraculos cu ultima suflare, nu se zbate să îl învingă pe boss-ul final, nu e nevoit să se retragă din calea inamicilor.

Nu zic că un film nu are nevoie de ceva suspans dar nu despre asta e The Equalizer. Acolo avem un om de partea binelui, care face dreptate pentru oamenii de rând. Binele învinge mereu la final dar aici nici măcar nu are șanse.

Într-un weekend mi-am făcut timp și pentru The Equalizer 2 și The Equalizer 3 (titluri cinstite de sequels, ca pe vremuri). Nu doar că mi-au plăcut dar m-au făcut să mă gândesc "seria asta e excelentă".

Nu e excelentă pentru că e una de capodopere cinematografice. Nu asta caută cineva care se uită la astfel de filme. E excelentă pentru că a înțeles de ce a avut succes primul film și a păstrat rețeta în sequel-uri fără să devină plictisitoare sau repetitive. E o serie în care toate filmele sunt bune și dacă ai vreun preferat e pur din motive obiective, nu calitative, și o serie unde dacă îți place primul film garantat îți vor plăcea și celelalte.

În al doilea film, cineva drag lui McCall este asasinat iar vinovații nu scapă nepedepsiți iar în al treilea film ajunge în Italia unde dezmembrează organizații mafiote. Și în toate trei își face timp să cunoască oameni, să facă parte dintr-o comunitate, să fie un vecin, un prieten sau un mentor aproape în egală măsură cu timpul pe care și-l petrece pedepsind criminali.

E genul acela de acțiune cu suflet, la care te uiți după o zi grea, când vrei să te amăgești că încă există justiție în univers. Dacă nu o putem găsi în lumea reală, măcar să ne bucurăm de cea din The Equalizer.