Trădătorul de țară
Duminică am avut ședință la bloc. Ceva despre cum blocul ar fi fost prins într-un program de reabilitare oferit de primărie, prin PNRR și era cazul să discutăm anumite detalii tehnice.
În timpul conversației, într-un context pe care l-am uitat, cineva a făcut o remarcă pe care am reținut-o: PNRR e un lucru rău și a fost făcut de Ghinea, care e un trădător de țară, pentru că a făcut un plan cu 500 de puncte și e prea dificil de urmărit și implementat. Ar fi trebuit să îl facă cu 100 de puncte doar, să fie mai ușor!
Acum, într-un fel omul avea dreptate. Pentru clasa politică actuală, compusă de maimuțe capabile cu greu să se exprime, cu atât mai puțin să dea dovadă de gândire critică, da, e poate ceva avansat. Pentru omul de rând, care își dă cu părerea în timpul ședințelor de bloc, tot avansat este. 500 de puncte? Ce atâta complicație.
Nouă ne trebuia un PNRR simplu, să îl poată urmări și proștii. Să conțină o singură directivă, ca pe vremea lui Băsescu:
- Să trăiți bine!
E drept, conceptul de a trăi bine e dificil de integrat economic, ca plan de țară. Prea subiectiv. Și atunci, unul mai adecvat dar la fel de simplu, ar fi următorul
- Nu mai fiți corupți!
Ar fi PNRR-ul ideal. Din nefericire, e imposibil. E mai simplu să plătești televiziuni de partid, să speli creierele oamenilor care nu știu nici măcar de la ce vine PNRR și să le spui că e un lucru rău. Și, în fond, chiar este.
500 de puncte? Complicat, trebuie să ai grijă. Nu mai poți fura așa ușor, e greu. Nu ne trebuie nouă așa. Al dreacu' de Ghinea, trădător de țară. Păi el nu știa că cei care îl vor integra nu sunt capabili nici măcar să numere până la 500?
