Totul trece și se uită

Care e cel mai de coșmar scenariu care vă dă o stare de anxietate? Dacă nu aveți nici o idee, am eu o propunere.

Să ne imaginăm că ești prin oraș, cu munca, ești departe de casă, te apucă o urgență serioasă și ai nevoie la baie dar nu e nici una prin zonă. Singura ta șansă e să apelezi la persoane necunoscute și să le rogi să îți permită accesul la toaleta lor. Cum sună? Poate nu e chiar cel mai aprig coșmar dar cu siguranță nu e ceva prin care ne-am dori să trecem.

Acum câțiva ani, când lucram alături de alți trei-patru colegi într-o garsonieră micuță, ne-am trezit cu o doamnă la ușa. Era de la genul acela de serviciu, poate de la primărie, care necesita să viziteze anumite adrese și să se asigure de anumite lucruri. Habar nu am, îmi amintesc vag doar de niște formulare, poate niște tabele printate, și ceva relativ oficial ce a trebuit să semnez. Nu e relevant. Ce e relevant e că la final ne-a întrebat dacă ne-ar putea folosi baia.

Se putea citi pe chipul doamnei anxietatea, stresul și jena situației și chiar m-am gândit că în locul ei nu aș fi îndrăznit să întreb așa ceva. Evident, nu a fost nici o problemă, am lăsat-o și aia a fost.

Dar stai și te gândești uneori, îți faci tot felul de scenarii și calcule, eziți, te frămânți, te roade imaginația și stresul și îți pui problema "ce o să zică lumea?" iar "lumii" probabil că nu o să îi pese la fel cum nu ne-a păsat nici nouă.

Pentru că nu îmi amintesc neapărat de doamna aceea cât îmi amintesc de situație. Nu mi-a venit niciodată să râd de ea, nu am simțit niciodată nevoia să povestesc despre întâmplare în acel context, să zic "ugh, hai să îți zic ce a avut tupeul să facă cineva".

Nup. Pur și simplu am uitat de tot. Dar ce îmi amintesc din când e când e morala: faptul că nu prea ne pasă la modul ăla de cei din jur. Așa că vezi-ți de treaba ta și fă ce ai nevoie (cât timp nu îi rănești pe alții, evident).