Timp

Timpul poate fi prea mult sau prea putin, se poate scurge prea repede sau prea lent, lucrurile pot avea loc prea tarziu sau prea devreme si arareori totul e suficient, la timp.

Te face sa te intrebi daca timpul a pornit de la forma lui obiectiva, statica, secundarul care se muta la acelasi interval indiferent cat de interesant sau plictisitor e lucrul care iti ocupa timpul, grauntele de nisip care se scurg cu aceeasi viteza, sau soarele care pare ca se invarte ciclic in jurul cerului.

Poate ca nu exista o secunda, un minut, o ora, nu clasic. In loc ca la un moment dat cineva sa fi masurat obiectiv un interval de timp si sa decida: aceasta va fi unitatea de masura, si pe baza ei ne vom da seama daca lucrurile decurg prea lent sau prea repede, sa fie de fapt invers.

Poate ca cineva, un filozof matematician antic, precum Arhimede, nu a putut stabili care e timpul real. E cel care se scurge atunci cand mori de plictiseala si totul pare a se misca in reluare, sau e cel care pare ca se teleporteaza de la un moment la altul, de la inceput la sfarsit, lasandu-te in ceata si neintelegand exact ce s-a intamplat cu partea de mijloc?

In lipsa unui criteriu, poate ca timpul a fost pur si simplu stabilit ca fiind media aritmetica intre plictisitor si interesant. Iar asta te pune pe ganduri. Exista oare cu adevarat? Sau trecem poate zilnic prin vremuri lente si vremuri palpitante iar diferenta de timp se regleaza prin magie in timpul noptii?

Nimeni nu stie. Nu e timp pentru asa ceva.