The Traitor - de Michael Cisco

Nimic nu poate descrie mai bine The Traitor (de Michael Cisco) decât “Hate it or love it”. Ajunsă pe Kindle-ul meu la pachet cu alte cărți, printr-un bundle, s-a strecurat pe lipsa de lecturi dintr-un motiv banal: era scurtă iar eu am ținut din orgoliu ca anul acesta să trec de 50 de cărți. Părea perfectă pentru puținul timp rămas pentru lectură în 2017.

Am început deci să o citesc fără să am nici o idee legat de ce să mă aștept și m-am trezit transportat subit într-un univers imaginar. Ceea ce părea o autobiografie a unui copil normal a alunecat spre paranormal atunci când am descoperit că Nosphtar era un veritabil mâncător de suflete iar lumea în care trăia era una fantastică, plină de spirite, întâmplări de basm și tărâmuri cu obiceuri ciudate.

sursa imaginii: Goodreads

Ideea din spate e interesantă și are tot ce trebuie pentru a captiva cititorul. Ți se dezvăluie că naratorul e un trădător ce urmează de pagini iar cartea în sine e un fel de epistolă în care își povește viața și întâmplările care au condus la condamnarea sa. Universul descris e excelent, îți stârnește lejer curiozitatea și îți hrănește imaginația cu multe idei inedite. Ar fi suficient pentru o carte memorabilă dacă modul în care e scrisă nu ar fi atât de greoi.

Capitole fără un ritm clar, unele scurte, altele foarte lungi. scrise într-un mod monolitic, cu o fragmentare rară a ideilor în paragrafe, fac The Traitor să pară uneori o tortură literară. Oscilezi între a fi fascinat de ideile lui Michael Cisco și universul fantastic ce se conturează în spate și între a fi plictisit de detalii inutile aberate de narator.

E un stil literar care clar nu e pentru oricine. Îmi pot imagina cum cineva s-ar putea îndrăgosti de roman și ar da pagină după pagină fără răsuflare, dar pentru mine a fost doar digerabil și l-am terminat mai mult mânat de curiozitate, la fel ca în cazul Hull Zero Three a lui Greg Bear, regretând că nu pot “vizita” lumea de acolo prin viziunea altui scriitor.