The Information: A History, a Theory, a Flood - de James Gleick

Dacă pe vremuri oamenii prețiau bunurile concrete, cum ar fi aurul, astăzi informația e cel mai prețios bun dintre toate și în același timp un concept greu de definit.

În The Information: A History, a Theory, a Flood, jurnalistul James Gleick descrie cu măiestrie o istoriei a informației din trecut până în zilele noastre. Și da, știu că "descrie cu măiestrie" sună a laudă pompoasă de pseudo-critic care nu știe ce altceva să spună, dar credeți-mă pe cuvânt că în acest caz se aplică fără doar și poate.

coperta "The Information: A History, a Theory, a Flood"
sursa imaginii: Goodreads

Pornind de la inventarea primelor sisteme de scriere dar și de la limbajul de comunicare prin tobe din Africa, James Gleick încearcă să acopere modul în care informația a devenit fundația societății umane.

Ideile prezentate par destul de dificile. Calculatorul lui Babbage, mașina lui Alan Turing, matematica lui Claude Shannon și chiar și fizica cuantică nu par tocmai noțiuni accesibile. Dar așa cum mi-a dovedit-o și în Chaos: Making A New Science, acest autor știe cum să capteze interesul cititorului și să aducă la un nivel accesibil chiar și cele mai complicate noțiuni.

Nu ești asaltat, de exemplu, cu detalii tehnice despre Charles Babbage și mașinăria sa de calcul ci poți afla despre personalitatea sa, despre relația pe care a avut-o cu la fel de faimoasa Ada Lovelace, modul în care și-a finanțat lucrările, reacția societății londoneze și care erau idealurile omului din spatele calculatorului. Atât realul, cât și umanul, cu alte cuvinte.

Se vede la o poștă efortul depus de către James Gleick la nivel de documentare. În plus, nefiind nici el un om tehnic, înțelegând aceste idei le poate explica mai departe, făcându-o și într-un mod foarte plăcut de citit.

Reversul medaliei vine însă tocmai din calitatea menționată mai devreme. Una e să îl citești, de exemplu, pe Richard Dawkins (a cărui carte The Selfish Gene e menționată și în The Information: A History, a Theory, a Flood), scriind despre domeniul său de expertiză, alta e să citești aceleași informații prelucrate de cineva din afară, fie el și un jurnalist inteligent ca James Gleick. Oricât de bine ar înțelege, tot se pierd detalii importante pe parcurs.

Acest lucru transformă cartea într-un punct de plecare excelent pentru curioși, și un punct de finish decent pentru cei care doresc doar să își îmbogățească nivelul de cultură generală. E de recomandat, bineînțeles!


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii