The Chain

Acest post ar putea fi despre melodia celor de la Fleetwood Mack dar oricât de frumoasă este, subiectul e lanțul lui Jerry Seinfeld.

Când acesta era la început, și-a propus să scrie câte o replică amuzantă în fiecare zi. Folosea un calendar unde marca de fiecare dată iar scopul său explicit era să nu întrerupă lanțul zilelor consecutive.

Nu am un lanț zilnic dar de vreo trei ani de zile alerg în fiecare săptămână iar în ultimii doi am atins o rutină cu două alergări de minim 5 kilometri în cursul săptămânii și una de minim 10 kilometri în weekend (long run-ul).

Am alergat și mai mult, am alergat și mai puțin și am ajuns la concluzia că pentru mine e suficient. 5k-urile reprezintă alergări de 30 de minute, suficient să pună sângele în mișcare dar nici prea lungi, iar un 10k pe weekend mă menține într-o formă peste medie și capabil să revin fără mari probleme la un antrenament de semi-maraton, în caz că voi mai dori vreodată să particip la vreunul.

Nu e greu dar nu e nici ușor. Weekend-ul care a trecut s-a numărat printre cele grele. O vreme mai închisă, o perioadă stresantă și un drum cu bicicleta de dimineață m-au făcut în ziua de duminică mai dornic ca niciodată să fentez alergarea.

În plus, sătucul în care sunt blocat temporar e atât de mic și infestat de câini încât cu greu pot găsi 10 kilometri în care să pot alerga simțindu-mă în siguranță, fără să fac liniuțe infinite de câte o sută de metri până mi se face greață.

Dar pe cât de greu mi-a fost în weekend, presiunea nu s-a putut compara cu cea a lanțului de alergări din spate. Am alergat pe ploi, pe ger, pe caniculă. Am alergat și când eram răcit și mi-era greu să mă mișc. Am alergat și când eram în concediu și doream să mă relaxez.

În fața trecutului cumulat, orice problemă din prezent pălea. Nimic, dar nimic mai prejos decât imposiblitatea fizică de a alergat nu ar fi cântărit mai mult. Nu e nici o scofală să nu alerg într-o zi anume, am mutat adesea zilele de alergări în funcție de urgențele apărute. Dar să întrerup un lanț de aproape 3 ani? Am nevoie de încă 3 ani ca să reajung în aceeași poziție, nu e deloc un preț mic de plătit.

O excepție poate părea ceva mărunt. Chiar un lucru indicat și înțelept, cum a fost, de exemplu, atunci când eram răcit. Dar în același timp, e mult, mult, mult mai dificil să te ții de ceva atunci când faci excepții. Pentru asta trebuie să fii disciplinat iar eu, deși poate că am obiceiurile unei astfel de persoane, nu am această calitate.

O regulă, în schimb, e ușor de urmat. Oricine o poate face. Pornești un lanț și te ții de el. Și da, la un moment dat va crește și poate că te va sugruma. Dar pe de altă parte te va ține și drept și te va opri să cazi. Depinde de perspectivă.