Tastatură

Am avut primul contact cu un calculator undeva prin anii 90, în clasa a V-a, în laboratorul de informatică. S-au schimbat multe de atunci și de la MS-DOS am ajuns la Mac OS. Tastaturile au rămas însă aproape la fel.

Să vezi hackeri prin filme ale căror degete zburau pe taste cu viteza, precizia și eleganța unui pianist era ceva fascinant. "Oare voi ajunge și eu vreodată să tastez fără să privesc tastatura?", mă gândeam pe atunci.

Nu mai știu când am început să fac asta, dacă pe la final de liceu sau început de facultate, dar la un moment dat contactul meu cu tastele a ajuns atât de frecvent încât mi-au intrat în sfârșit în memoria musculară și subconștient. A fost excitant într-o perioadă, când făceam tot soiul de teste care să îți arate viteza cu care tastezi, după care entuziasmul a murit iar tastatul a ajuns genul de activitate instinctivă, asemeni respiratului. Nici măcar o tastatură nouă nu mă mai scoate din rutină (evident, rămânând pe QWERTY, nu insinuez că aș fi vreun savant care ar putea migra instant pe DVORAK).

Și nici măcar nu e ceva special. Marea majoritate a celor care lucrează la calculator au această abilitate, e la fel de uzuală ca abilitatea de a scrie de mână sau de a citi. E tratată ca și cum ar fi ceva banal dar dacă stai să te gândești... e de fapt ceva uimitor.

Tastaturile standard au peste 100 de taste. O SUTĂ! Deci nu doar că nimerești instinctiv fiecare tastă, dar dacă mai scrii cu diacritice sau folosești anumite caractere speciale, trebuie să reții și combinații dintre acestea.

Bunăoară, ca să scriu cuvântul "[bunăoară]" între acele paranteze pătrate, trebuie să schimb întâi formatul tastaturii din română în engleză, cu Ctrl + Option + Space (sunt pe Mac), să folosesc paranteza pătrată "[", apoi să revin la română cu alt set de Ctrl + Option + Space, ca să pot folosi "ă"-ul, care folosește aceeași tastată, apoi iar schimb în engleză, apoi iar schimb în română.

E genul de operație pe care o fac de zeci, dacă nu de sute de ori pe zi, când mă mut din editorul de cod, unde am nevoie de tastatura în engleză, în fereastra de chat sau de mail, unde folosesc tastatura în română (pentru diacritice). Pare ceva atât de banal, întipărit în rutina zilnică încât e de-a dreptul ignorabil. Și totuși, dacă stai să te gândești mai bine, e o veritabilă superputere pe care toți "calculatoriștii" o posedă.

Uneori e bine să mai facem un pas în spate și să nu uităm să ne minunăm de ceea ce putem face.