Aberând cu grație, mă prefac a fi scriitor
Aberatii
Cică era fericire acolo. În tufișul acela des, atât de des încât nu vedeai nimic în spatele lui, s-ar fi aflat fericirea. Dar fericire de-aia bună, cum era pe odinioară, înainte să bage ăștia E-uri și să facă experimente genetice și alte chestii care sunau periculos, chiar dacă nu știa
Aberatii
Într-o zi a apărut o groapă. Fix în mijlocul unei artere circulate dintr-o capitală importantă, cât să se enerveze un maxim de lume. Incidentul nu s-a soldat cu victime dar s-a soldat, inevitabil, cu circ. Ditamai groapa, fără nici un motiv aparent? Cei de la guvern au dat vina pe
Aberatii
Cât de frig e afară? În funcție de persoana întrebată, răspunsul poate varia. Un răspuns tradițional e cel colorat, artistic: ger de crapă pietrele. O expresie interesantă dar greu de tradus în termeni concreți. În jungla urbană pietrele sunt surprinzător de rare. Cât de des le vezi în mod normal?
Aberatii
Sabina era o fată ca oricare fată, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Iar atunci când ești o fată ca oricare alta îți dorești din tot sufletul să fii specială. În ce fel? Nu contează, specială să fii. Să ieși cumva în evidență, să spargi monotonia rutinei zilnice și să te simți
Aberatii
Mașina de idei era în pană. Avea în spate, în remorcă, tone de idei, de toate felurile și din toate genurile, dar degeaba. Un cui sau alt obiect contondent stupid, un cauciuc dezumflat și întreg transportul era pus în cap. Șoferul era și el în pană de idei. Nu avea
Aberatii
Era groasă. Situația adică. Uneori e bine când lucrurile sunt groase. Un cârnat sau un salam gros țin mai mult de foame. Un morcov sau un castravete gros înseamnă că solul e productiv și fertil și ai avut un an bun la recolta de legume. Dar când morcovul e unul
Aberatii
Toți îl știau pe Flo dar nimeni nu știa cum îl cheamă în realitate. În comunitatea lor de gameri nici nu conta acest lucru, jucătorii preferând să își folosească denumirile alese în jocul care îi lega pe toți. Plus că, să fim serioși, aproape orice putea deduce care e numele
Aberatii
O pagină goală e intimidantă. Cineva cu talent și inspirație ar spune că te invită să scrii și să îți așterni ideile pe foaie, pentru a le imortaliza sau pentru a le împărtăși cu lumea. Dar pentru restul muritorilor o pagină goală, fie ea și una una virtuală, te tachinează.
Aberatii
Dacă te uiți în dicționar la expresia "a vorbi verzi și uscate" vei primi următoarea definiție: "a îndruga verzi și uscate expr. 1. a vorbi mult și fără rost. 2. a spune minciuni.". Dar cine spune asta... bate câmpii. Să analizăm puțin expresia. "Verzi"
Aberatii
Se crăpa de dimineață. Perioada aceea din zi când noaptea aproape că trecuse, soarele aproape că răsărise, stelele erau rămase fără baterii și doar luna mai plutea singuratică pe cer. Și ce lună plină era, și ce lună frumoasă... Un muncitor zgribulit se grăbea spre slujbă. Era singur pe stradă
Aberatii
Horia își dorea să fie poet. Avea un vis modest și simplu, de a scrie poezii dar cu toate asta nu s-a apucat de el decât târziu în viață. Îi era frica să încerce să le scrie, sau chiar să le citească. Se ferea să le citească din mai multe
Aberatii
Barul era aproape gol în ziua respectivă. Cum să fie altfel când era sfântul Ion? Clienții obișnuiți erau fiecare pe la casele lor, sărbătorindu-și fie ziua personală, fie pe a unui cunoscut. Căci vorbim doar de sfântul Ion. Cine nu știe măcar un soi de Ion sau Ioană în țărișoara