Aberând cu grație, mă prefac a fi scriitor
Aberatii
Se crăpa de dimineață. Perioada aceea din zi când noaptea aproape că trecuse, soarele aproape că răsărise, stelele erau rămase fără baterii și doar luna mai plutea singuratică pe cer. Și ce lună plină era, și ce lună frumoasă... Un muncitor zgribulit se grăbea spre slujbă. Era singur pe stradă
Aberatii
Horia își dorea să fie poet. Avea un vis modest și simplu, de a scrie poezii dar cu toate asta nu s-a apucat de el decât târziu în viață. Îi era frica să încerce să le scrie, sau chiar să le citească. Se ferea să le citească din mai multe
Aberatii
Barul era aproape gol în ziua respectivă. Cum să fie altfel când era sfântul Ion? Clienții obișnuiți erau fiecare pe la casele lor, sărbătorindu-și fie ziua personală, fie pe a unui cunoscut. Căci vorbim doar de sfântul Ion. Cine nu știe măcar un soi de Ion sau Ioană în țărișoara
Aberatii
Când cineva vorbește vrute și nevrute, pălăvrăgește aiurea, aberează și varsă cuvinte ca un sac găurit din care se scurge grâul, se zice că "bate câmpii". O vorbă tare curioasă. Dacă o gândești logic, ca un etimolog sau un om sănătos la cap, ajungi probabil la concluzia că
Aberatii
Ce poate fi mai plăcut decât să te trezești cu o pisică ce toarce lângă tine? Să te trezești cu două pisici care torc lângă tine. În locul unei alarme care să îți urle strident și să îți strice somnul, să te trezească precum o înțepătură electrică, ai parte de
Aberatii
Toți aiuriții care încearcă să își deștepte cel de-al treilea ochi pică după fentă și își pierd timpul cu tot soiul de basme pe care ei le numesc "conspirații". Că Pământul este plat sau rotund. Că vaccinurile provoacă autism sau că ne apără de boli. Că Elon Musk
Aberatii
S-au întâmplat multe lucruri de Crăciun. Lucruri care nu interesează pe nimeni în afară de cei implicați. Ce s-a mâncat, cum a fost vremea afară, cine a făcut cadouri cui, toate aceste detalii sunt irelevante pentru noi, restul. Mai puțin ultima parte și mai puțin un mic detaliu: Mihai a
Aberatii
Era la fotbal când a simțit o picătură pe mână. Dar... mâna, uscată. Cerul, senin. -"Mi s-o fi părut", și-a zis, apoi s-a întors la joacă. Câteva ore mai târziu a început să plouă dar nu a făcut legătura, după cum nu a făcut-o nici a doua
Aberatii
Bolovanii erau împrăștiați de-a lungul apei. Se considerau "stânci" și drept urmare stăteau semeți, împotrivându-se curenților. Roși de ape și de timp, acoperiți cu tot soiul de licheni, insistau să rămână pe poziții. Erau încremeniți de acolo de atâta amar de vreme încât nici măcar nu își mai
Aberatii
Nu bătea vântul. Nu era nici vreo roată găurită care se dezumfla dar era ceva la fel de banal: un oftat. Pieptul, gazdă a unei inimi frânte, aduna încet aerul poluat și rece din jurul lui, îl pompa prin plămâni, îl încărca cu amărăciune și la final îl exhala la
Aberatii
În mijlocul mesei era o sticlă cu apă. Nici chiar cel mai banal obiect posibil dar cu siguranță într-un top al obiectelor pe care te-ai aștepta să le vezi pe o masă, în special într-o bucătărie. "De când am eu o sticlă cu apă pe masă?" a fost
Aberatii
Era bine la mare. Ditamai soarele plutea pe cerul senin, neînconjurat de urâcioșii nori, liber să încălzească valurile cu razele sale. Doar briza mai adia din când în când, cu moderație, pentru a mai răcori un picuț atmosfera. Vremea perfectă pentru bălăcit, vremea perfectă pentru plajă, vremea perfectă pentru stat