Spiderman 2 (jocul)

Primul Spiderman și spinoff-ul său, Miles Morales mi le-am cumpărat singur dar sequel-ul l-am primit cadou de 14 februarie. Deși a fost la fel de scurt ca celelalte jocuri din serie (mi-a luat sub 30 de ore să îl termin) a păstrat tot ce mi-a plăcut și a dus jocul în direcția pe care mi-am dorit-o la finalul celorlalte.

Gameplay-ul în sine nu s-a schimbat cu mult. În continuare țopăi printre clădirile din New York pe pânze de păianjen iar în noua versiune poți chiar să plutești prin aer, în stilul veverițelor zburătoare. Nu doar că mai schimbă un pic lucrurile, dar ajută la traversarea apelor pentru a ajunge în noile regiuni explorabile, Brooklyn și Queens.

Povestea a fost captivantă, antagoniștii fiind Kraven the Hunter și Venom, cel din urmă fiind un pretext bun pentru a introduce noi abilități pentru Peter în timp ce primul a oferit un pretext pentru a avea baze de cucerit și căutat prin tot orașul. Dar punctul forte și motivul pentru care de-abia așteptam să joc acest sequel a fost parteneriatul dintre Peter Parker și Miles Morales!

Spiderman-ul cu care am crescut eu, din seria animată de pe Fox Kids dar și din limitatele benzi desenate traduse și printate la noi, era un erou singuratic, fără mulți aliați sau cine știe ce resurse. Cei patru fantastici erau patru, Justice League avea vreo 7-8 membri și ulterior ditamai armata de super eroi, ca să nu mai vorbim de Iron Man, care era unul dintre cei mai bogați oameni de pe planetă.

Prin contrast, Peter Parker era sărac, Mary Jane se tot despărțea de el și avea doar aliați ocazionali, cât să aibă pretext scenariștii să prezinte alți eroi în serial. Dar Peter Parker din jocul celor de la Insomniac, deși e în continuare sărac și are dificultăți în a-și găsi și păstra un loc de muncă... îl are și pe Miles!

Ai ocazia de a juca pe rând cu fiecare personaj, fiecare cu abilitățile și costumele lui dar și cu propriile povești, chit că focusul e pe Peter. Iar cei doi fac o echipă, în pofida faptului că povestea are momente în care necesită să fie singuri.

Unul dintre cele mai faine momente din joc a fost când am oprit să bat ceva răufăcători ordinari prin oraș și a apărut celălalt Spiderman și i-am caftit împreună iar la final am avut opțiunea de a bate palma și de a ne îmbrățișa. Chiar dacă da, atunci când tragi linie joci fie cu unul dintre personaje, fie cu celălalt, rămâi cu impresia că faci parte dintr-o echipă și ești atât în rolul mentorului (Peter) dar și am învățăcelului (Miles).

Altfel, nimic de zis. La fel ca precedentele jocuri din serie beneficiază de prezența unor personaje notabile din istoria lui Spiderman. Poveștile sunt ele și familiare dar în același timp proaspete, într-o nouă reinterpretare a unuia dintre cei mai populari super-eroi. Cel puțin pentru mine a fost fix cât trebuie: am putut recunoaște personajele dar în același timp au beneficiat de o abordare nouă și nu am putut ghici chiar toate întorsăturile de situație.

Singura critică? S-a terminat prea repede și aproape într-un cliffhanger. Acum, ce să facem, așteptăm să lanseze Spiderman 3 cât mai repede!