Somnul rațiunii naște monștri

Somnul rațiunii naște monștri dar e și mai nasol atunci când birocrația e trează.

Întorcându-mă spre casă m-am lovit de această monstruozitate, un mutant dorelian, sacrificat pe altarul accesibilității...

O pistă îngustă și alunecoasă, cu un fel de scări în centru, ca bonus pe care probabil o persoană în scaun cu rotile ar folosi-o doar ca să se sinucidă.

Partea cea mai tristă e că mă îndoiesc că proprietarul a făcut așa ceva din proprie inițiativă. Cel mai probabil un birocrat zelos l-a amenințat cu amenzi (sau amendat deja) iar omul a improvizat ceva ca să scape.

Nu ajută pe nimeni, nu e absolută necesară (acolo e niscaiva magazin de piese auto sau ceva reprezentanță nu un loc unde e musai ca persoanele cu dizabilități să ajungă, cum ar fi un spital sau o insituție a statului).

În loc ca un muncitor să construiască ceva util pentru societate, în loc ca proprietarul să investească în afacere, s-au pierdut în schimb timp și bani pentru ca, cel mai probabil, cineva să nu primească amenzi pentru ceva absurd.

Economia merge înainte, statul te ajută și se gândește la tine, clar!