Somn

Există momente când nu ai chef de nimic. Singurul lucru din cale afară de tentant este să te așezi în pat și să dormi.

Nu e lene, nu e oboseală, nu e apatie. E pur și simplu o lipsă totală de chef. Undeva e o gaură în psihic prin care se scurge tot și ca o mașinuță de jucărie, rămâi fără baterii și te oprești.

În astfel de momente nu ai cum să nu apreciezi patul moale, perna pufoasă și pătura călduroasă. Dacă se întâmplă să mai fie și o vreme urâtă afară, cu atât mai bine, e cireașa de pe tort.

“E de la vreme”, e explicația clasică. Alții ar putea spune că e de la muncă. E posibil chiar să fie și o criză acută de lene, lene de orice mai puțin de a nu avea chef. Teorii sunt multe dar practică nu confirmă nimic.

Singura constantă devine odihna. Nu te costă nimic și nu îți cere nimic. Poți sta întins undeva și orice alt lucru, de la pat și pătură până la o cameră călduroasă sunt bonusuri.

Iar atunci când plouă, e târziu, te vei trezi de dimineață și nu ai altceva important de făcut, tot ce îți rămâne este să nu faci nimic. Te culci și cu asta-basta.