Send Help

Când am fost la 28 Years Later: The Bone Temple am văzut trailer-ul pentru Send Help, noul film al lui Sam Raimi, un regizor ce, sincer, nu a dezamăgit niciodată (Drag Me To Hell a fost primul horror la care prietena m-a târât la cinema și care a fost totuși distractiv). Desigur că aceleiași prietene i s-a părut interesant și Send Help, deși nu e horror cum mulți l-au catalog, așa că în weekend am fost să îl vedem.

Filmul e mai degrabă un survival thriller, presărat cu scene de comedie neagră și un pic de gore, ocazional. Premiza e fix cea din trailer: Lidia Liddle (interpretată de Rachel McAdams) e o angajată productivă dar ușor ciudățică, pe care noul ei șef, Bradley Preston (interpretat de Dylan O'Brien), care preia compania după ce tatăl lui moare, o sare când vine vorba să fie promovată în favoarea prietenului său incompetent. Cum au totuși nevoie de Lidia pentru ceva chestie financiară, o conving să meargă cu ei în avion, până la Bangkok, sub amăgirea că dacă face o treabă bună va fi promovată. Dar avionul se prăbușește și cei doi ajung pe insulă pustie.

Bradley, răsfățatul de bani gata, care crede că totul se învârte în jurul lui nu e deloc încântat de situație. Lidia, în schimb, e pasionată de supraviețuire în natură și se adaptează perfect la viața pe insulă, practic înflorind ca persoană. Și de aici începe un joc de-a șoarecele și pisica.

Se vor certa? Se vor înțelege? Se va înfiripa vreo relație între ei? Lidia o va lua razna? Bradley va învăța ceva din asta? Pe parcursul celor aproape 2 ore, Send Help a reușit să mă țină în mai mult suspans și să fie mai imprevizibil decât avea voie să fie genul acesta de film, semn atât al unui scenariu reușit, dar și a unui regizor bun. Și, nu în ultimul rând, a doi actori excelenți cu o chimie remarcabilă între ei.

Cum grosul acțiunii are loc pe o insulă și sunt doar doi oameni, actorii aleși au avut un rol crucial. Fără prestația lor exemplară, Send Help s-ar fi putut prăbuși ușor, în loc să fie thriller-ul delicios care a ieșit. Bonus, vizual filmul e superb, cu peisaje însorite de plajă, o junglă verosimilă și niște peisaje de m-ai că ți-ai fi dorit să naufragiezi și tu acolo.

Nu am ce să critic. Nu, nu a fost un film perfect sau vreo capodoperă, dar la nivelul meu de spectator care s-a dus acolo cu prietena, să mai iasă din casă, și cu o găleată de popcorn în brațe, m-am simțit bine și nu m-am plictisit și a fost o experiență pe care aș recomand-o și altora care caută ceva similar.

Singura observație este că dacă nu am fi luat filmul mai mult ca un bonus al ieșitului din casă, nu cred că am fi mers special pentru el (deși poate că ar fi meritat). În era filmelor Avatar, filme ca Send Help par destinate să sfârșească direct pe o platformă de Streaming (cum, de altfel, era și planul inițial al celor de la Sony pentru film). Iar asta, pe de o parte, nu e un lucru bun. Dar pe de alta, și eu trebuie să recunosc că în alt context aș fi preferat să rămân acasă și să îl aștept să fie disponibil pe micile ecrane...