Ready Player One - de Ernest Cline

Ready Player One de Ernest Cline a (re)intrat recent în atenția publicului odată cu știrea că va fi ecranizată ocazie cu care am încercat-o și eu. Un critic a asemuit-o unei o combinații între Matrix și Willy Wonka, dar personal aș spune că este ușor similară, ca ton, cu Little Brother a lui Cory Doctorow.

Într-un viitor destul de cyberpunk, cu o civilizație marcată de foamete, războaie și colaps economic, oamenii și-au găsit refugiul în OASIS, un fel de MMORPG în genul Second Life, în care poți scăpa de problemele realității. Aproape toată populația are un cont și un avatar, iar în lumea virtuală este complementară celei de zi cu zi.

Când James Halliday, creatorul și principalul acționar al OASIS, moare, dezvăluie tuturor că nu a numit nici un moștenitor și că întreaga sa avere va reveni celui care reușește să rezolve toate indiciile ascunse în universul imens al realitatății virtuale, descoperind primul cele trei chei necesare pentru a deveni practic cel mai puternic om din lume.

Pasionat de cultura pop a anilor 80 dar și de jocuri, aceste indicii nu pot fi înțelese decât de o persoană cu aceleași pasiuni și interese, iar dorința de câștig lansează o cursă globală pentru rezolvarea Quest-ului lui Halliday, convertind o bună bucată a populației în fini cunoscători ai filmelor, muzicii, literaturii și jocurilor din anii 80.

coperta "Ready Player One"
(sursa imaginii: Goodreads)

Alături de Wade, cunoscut online ca Parcival, cititorul pornește și el în aceeași aventură presarată puternic cu trivia din trecut. Cartea este mai degrabă un amalgam de articole de Wikipedia despre cultura pop a anilor 80, întreruptă des de un fir narativ. Este însă un amalgam foarte interesant pentru cei pasionați de subiect.

Personajele sunt la rândul lor atipice. Wade și prietenii săi sunt retrași și anti-sociali, ușor paranoici dar cu pasiuni profunde. Urmărindu-le aventurile, poți înțelege mai bine acest mod de viață și de gândire. De altfel, mulți dintre tinerii din prezent se pot regăsi în paginile acestei cărți.

Nu trebuie să fii gamer ca să te bucuri de Ready Player One dar cei ce nu au prins perioada și nu simt un sentiment de nostalgie față de acei ani o vor privi probabil ciudat. Accentul se pune mult prea mult pe cultura pop pentru a fi relevantă pentru o persoană ce ar vrea mai degrabă doar un simplu cyberpunk young-adult bun. Însă atunci când subiectul e tentant, te trage între paginile ei și te lasă dorindu-ți mai mult.

Se citește ușor, am terminat-o în câteva zile, dar la final tare mi-aș mai fi dorit să fie o trilogie. E însă de recomandat?
Depinde. Cine nu e tentat de ideea cărții, ar face bine să o evite pentru că se va plictisi teribil. Dar cine gasește ideea intrigantă, nu va fi dezamăgit. Ready Player One livrează tot ce promite, cu vârf și îndesat!


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii