Răceala după Covid

În două zile ar trebui să merg să socializez alături de persoane pe care nu le-am mai văzut de foarte multă vreme. Prilej de voie bună, veselie și un moment anticipat cu entuziasm. Problema? Am răcit.

Astăzi e joi iar evenimentul e programat pentru sâmbătă. În noaptea de luni spre marți nu am reușit să adorm și m-a chinuit un gât inflamat iar de marți înainte am dat-o în răceală ca la carte. Migrene, oboseală, nas înfundat, strănuturi și mici episoade febrile.

După multe plicuri de Coldrex, pastile cu paracetamol, de gât și spray-uri nazale, azi sunt mai ok. Mâine am șanse să fiu chiar bine. Sâmbătă?

Sâmbătă probabil voi fi într-o formă mai bună dar răcit în continuare. Iar asta m-a făcut să realizez un lucru.

Înainte de Covid nu mi s-ar fi părut mare problemă să merg undeva, într-un tramvai, tren sau la locul de muncă, ușor răcit. Ce mare lucru dacă îți mai curge nasul? Ce mare lucru dacă mai tușești? Pui mână la gură și viața merge înainte.

După Covid, situația e diferită. Nu pentru că ar fi o mare problemă de sănătate. Formele curente sunt mult mai ușoare, similare gripelor tradiționale. Mi s-a schimbat însă percepția. Brusc, parcă nu mai e ok să fiu "generos" chiar și cu o banală răceală (ceea ce probabil am eu).

Să riști să faci alte persoane să se simtă la fel de mizerabil ca tine (sau poate chiar mai grav), parcă e un act barbar acum. Asta e, stai în casă, te ferești și te concentrezi pe a te vindeca.

Există, evident, și excepții. Situații în care chiar nu ai de ales. Dar în majoritatea cazurilor? Hai să încercăm să nu mai fim egoiști, să mai facem și noi sacrificii și să ne gândim și la ceilalți.